Astazi, chirurgia pleoapelor este una dintre una dintre cele mai practicate si mai spectaculoase pentru ca rezultatul sau este mult timp stabil iar pretul cicatrizant este nul in marea majoritate a cazurilor.
Pentru a intelege principiile, rezultatele si limitele interventiei chirurgicale la nivelul pleoapelor sunt necesare cateva notiuni de anatomie:
- Globul ocular este continut in orbita si se misca pe o pernita de grasime care il inconjoara. Acest continut grasos are tendinta de a se umfla si de a-si mari volumul cu varsta, mai ales la femeie;- Pleoapele contin un muschi care le permite inchiderea, numit muschiul orbicular. Acest muschi slabeste si se destinde cu varsta;
- Pielea pleoapelor este cea mai fina de pe corpul uman, ea cicatrizandu-se cel mai bine. Cu siguranta aceasta finete este cea care antreneaza o imbatranire rapida.
Legaturile muschiului orbicular si ale pielii sub care este direct situat, sunt foarte intime si produc, chiar si la subiectii tineri, santuri de expresie, riduri fine, care apar in momentul zambetului. Aceste riduri fine de expresie dau aspectul caracteristic al privirii si nu sunt semne de imbatranire; interventia nu are drept scop eliminarea lor. In unele cazuri aceste santuri sunt mai vizibile mai ales la unghiul extern al ochiului, iar daca se doreste o atenuare a acestora, interventia de la nivelul pleoapelor nu este suficienta. Poate fi deci necesara efectuarea unui tratament suplimetar prin injectare de colagen subcutanat, dermabraziune, peeling, lipoaspiratie sau practicarea unei plastii temporale.
In cursul anilor toate aceste elemente anatomice - piele, grasime orbitara, muschi - pot sa prezinte deteriorari variate, de diferite grade, in functie de modul de viata dar si de ereditate. Aceasta ereditate poate fi responsabila, la persoanele tinere, de pungile de sub ochi congenitale, familiale. Interventia precoce da in aceste cazuri rezultate spectaculoase.

