Setari Cookie-uri

Cum am scapat de miopie in trei minute

Pana acum cateva luni habar nu aveam cum e sa vezi fara trei centimentri de lentile in fata pupilei. Pana acum cateva luni inca mergeam pe strada cu ochii chinuiti, semi-inchisi pentru a vedea putin mai bine. Pana acum cateva luni nu salutam pe nimeni, imi recunosteam prietenii dupa haine sau dupa mers, nu vedeam la televizor si imi era ciuda sa-mi port protezele - adica ochelarii cu rame si lentile groase, care se abureau sau mai rau, se spargeau cand imi era lumea mai draga. Pana acum cateva luni.

Al doilea pas dureaza sase luni


La 21 de ani fix m-am prezentat pentru programare la o clinica din Bucuresti. Mi s-a facut un control de rutina, mi s-au dat rezultatele si mi s-a spus ca trebuie sa astept inca sase luni pentru operatie. Sase luni? Mi se parea o eternitate. Argumentele doctorilor au fost insa destul de pertinente. Aceste sase luni sunt pentru a te asigura ca miopia nu mai progreseaza. Daca te incapatanezi sa-ti faci operatia imediat, iar organismul se afla inca in crestere, e posibil ca in doi, trei ani sa ajungi la aceleasi dioptrii. Am asteptat cele cateva luni, m-am reintors la clinica cu pricina si am repetat controlul. Rezultatele comparate au dus la o singura concluzie: miopia se stabilizase si eram gata de operatie. Mi s-a comunicat ca pretul interventiei este de 3000 de lei pentru un ochi. Am spus un “da” hotarat si am fost pusa la o multime de aparate. Timp de aproximativ o ora mi s-au facut toate examenele imaginabile. Examen de fund de de ochi, scanare, masurarea corneei si multe altele. Am fost programata pentru o interventie de tip Lasik patru zile mai tarziu. Trebuia sa am la mine buletinul, banii si fisa de examinare. Atat.

Ultimul pas: o minune dureaza trei minute


Am revenit la clinica patru zile mai tarziu. Singura recomandare era sa vin insotita. Dupa trei cafele si multe momente de emotie am intrat in salon. Mi s-a dat un halat am fost insotita intr-un cabinet unde mi s-a indicat un fotoliu. Cinci minute mai tarziu o asistenta mi-a turnat doua picaturi de antibiotic in ochi. Dupa alte cinci minute aceeasi asistenta mi-a mai pus inca doua picaturi de anestezic. Nici o durere. Dupa alte cateva minute am intrat in sala de operatii. Semintuneric, doua calculatoare, doctorul meu si un pat. Multe alte aparate ciudate. M-am intins pe pat si timp de trei minute am asculat doar cuvintele doctorului. A trebuit de cateva ori sa-mi focalizez privirea catre o lumina rosie ce se afla undeva in tubul care imi era lipit de ochi. Dupa trei minute am fost condusa afara. Am plecat cu un taxi si cu ochii inchisi. A doua zi de dimineata vedeam perfect. Rezultatele urmatorului control: -0,2 si -0,12. Cu alte cuvinte o vedere perfecta.

Sunt convinsa ca aveti o curiozitate. A durut? De fiecare data cand mi s-a pus aceasta intrebare am dat un singur raspuns: “As mai face inca 10 astfel de operatii fara nici un pic de emotie. Strict din punct de vedere al intensitatii durerii as prefera 10 astfel de ineterventii decat... o plomba la dentist”
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
7 Decembrie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.