Colica renala este durere foarte puternica, brusca, sfasietoare, care are originea dorsal (la nivelul spatelui), in zona de proiectie a rinichiului (mai jos de ultima coasta). Durerea iradiaza (merge) spre anterior, spre burta, spre fata interna a piciorului si organelle genitale externe (penis, scrot, vulva). Durerea nu este continua, are o evolutie ondulanta: momente dureroase urmate de acalmie. Maximul de intensitate al durerii este pe traiectul ultimei coaste, la nivelul coloanei si pana la o palma latertal ea. Cauza colicii renale o reprezinta un obstacol (calcul) in calea evacuarii urinei (cel mai frecvent un calcul migreaza din rinichi si produce un obstacolul pe ureter). Obstacolul se instalează brusc, de accea si debutul durerii este brusc. Debutul apare in plina sanatate.

Colica renala
Bolnavul devine agitat si cauta o pozitie de confort dar pe care nu o gaseste (se spunea: "Colica nefretica este frenetica"). Agitatia este un element de diagnostic foarte important deoarece suferintele dureroase abdominale (peritonita, de ex) imobilizeaza pacientul. Durerea se mai poate insoti de fenomene digestive precum greata, vărsături sau balonare, semne psihice - agitație, frica, semne cardiovasculare - tensiune si/sau puls accelerat, sau nemodificate. Durerea se poate asocia cu alte semne urinare: oligurie, anurie (scaderea volumului urinar), disurie (greutati la mictiune), hematurie (urina este rosie, cel mai probabil din cauza prezentei anormale a sangelui), polakiurie (urinari multe, peste 5/zi), tenesme vezicale, durere pelvi-perineala (dureri asemanatoare durerilor menstruale ca sediu si caracter, dar nelegate de menstruatie). Diagnosticul se pune pe baza acestor semne detaliate mai sus. Pentru certitudine si pentru urmarirea bolnavului se va face: 1. ecografie care va evidentia sediul și natura obstacolului 2. radiografie - permite vizualizarea calcului 3. sumarul de urina - arata prezenta sangelui, a microbilor si a leucocitelor (semn de infectie urinara) si eliminarea de nisip fin (cristalurie). Calculii de cativa milimetri se elimina usor. Cei care au circa 1 cm se pot elimina, dar mai greu. Cei care au mai mult de 1 cm trebuie tinuti sub observatie. Diagnosticul de colica renala nu este unul simplu. Sunt multe boli care pot mima o colica renala: colică biliară, apendicită, criza de ulcer, pancreatita. Tratamentul are ca obiective calmarea durerii si tratarea cauzei. Calmarea durerii se face cu antalgice, bolnavul trebuie sa fac o cura de sete (adica sa bea cat mai putina apa pentru a nu creste suplimentar presiunea in amonte de obstacol - calcul), se administreaza antispastice si antiinflamatorii pentru a reduce colica propriu-zisa. Nefralgia (durerea de rinichi) Nu este acelasi lucru cu colica renala. Are tot acelasi sediu (lombar), dar mult mai larg decat colica (pacientul o arată cu palma). Nu are limite precise (pare o durere vaga, surda), este constanta (nu variaza), este de intensitate mai mica. Cele mai frecvente cauze sunt obstrucții cronice (numeroase episoade colicative netratate corect au complet, care in final se cronicizeaza), infecția tractului urinar superior, tumori, anomalii congenitale. Este un dignostic greu de pus si trebuie avut in vedere suferintele organelor din jur care pot mima nefralgie. In general cauza este mai gravă și mai greu de rezolvat decat colica. Durerea hipogastrica (pelvi perineala) Cel mai frecvent se asociază suferinței vezicii urinare. Cele 3 semne: durere, urina tulbure si polakiurie sugereaza clar o cistita. Se poate insoti de hematurie si intreruperea brusca a jetului urinar. Si cistita poate avea drept cauza un calcul care ajunge si vezica si devine un obstacol atunci cand sa fie eliminate odata cu urina din vezica la exterior. Urina tulbure si urat mirositoare Caracterul normal al urinei este limpezimea. Cea mai frecventa cauza de urina tulbure este piuria - prezenta de leucocite in urina. Piuria poate sa apara in cistite (urină tulbure, polakiurie, dureri hipogastrice), pielonefrita acută (urină tulbure, durere lombară, febră, frison), corp străin intravezical (piurie abundentă, semne vezicale intense). De cele mai multe ori ecografie impreuna cu radiografie si urografie conduc spre diagnostic. De mare fidelitate este tomografie computerizată (CT) si RMN. Din urina recoltata se face examen sumar si bacteriologic pentru a determina microbii prezenti si sensibilitatea lor la antibiotice. Culturile pot sa fie lipsite de microbi daca boala de fond este tuberculoza renala, calculoza (pietre), corpi străini in căile urinare sau candidoza (candida albicans). Trebuie retinut ca tractul urinar este steril. Piuria are intotdeauna o cauză organică (ascunde o boala). Trebuie pus urgent diagnosticuil și trebuie efectuat tratamentul corect al cauzei. Un articol de Cristian Andrei Bobocea

Citeste in continuare »

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Google Twitter

Aboneaza-te la Kudika sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Vrei sa primesti zilnic informatii despre sanatate, tratamente naturiste si diete? Urmareste-ne pe Facebook!