Alergia la ou a bebelușilor și copiilor mici: simptome, diagnostic, tratament

*Informatiile din acest articol sunt orientative si nu pot inlocui consultatia medicala.

Statisticile ne arată ca aproximativ 2% dintre copii se confruntă cu acest tip de alergie, însă din fericire în peste 70% din cazuri alergia dispare până la vârsta pubertății. Există de asemenea și manifestări alergice la ou la vârsta adultă, la persoane care în copilărie nu au avut această alergie. Ceea ce ne arată că sistemul nostru imunitar suferă modificări în ceea ce privește raportarea la mediu și că în privința alergiilor trebuie să rămânem atenți indiferent de vârstă.

De ce apare alergia la ou?

Cauzele alergiilor sunt complexe. Sistemul imunitar nu recunoaște anumite substanțe alimentare, le consideră non-self și reacționează în fața acestora prin formarea unor anticorpi – IgE în cazul alergiilor. Trebuie menționat că există și alergii non-IgE mediate, alergologia fiind o ramură medicală complexă, de aceea ori de câte ori observăm simptome de tip alergic este indicat să consultăm un medic alergolog. Ghidarea diagnosticului nu este întotdeauna ușoară și doar un specialist poate face asta.

Câțiva facotori de risc pot fi enumerați în cazul alergiei la ou. Fie este vorba despre o moștenire genetică, copiii ai căror părinți prezintă alergie la ou pot dezvolta și ei această alergie. De asemenea prezenta altor alergii și/sau un management inadecvat al acestora crește riscul de a manifesta alte reacții alergice, inclusiv la ou.

Albușul de ou diferă ca și componența alergenă de gălbenuș. De aceea astăzi se testează separat alergia la albus de ou și la gălbenuș de ou. Cu toate acestea, în cazurile cu simptomatologie alergică severă, medicul poate cere excluderea totală a oului, chiar dacă alergia apare în analize doar la una din componentele acestuia, pentru că în realitate există o trecere a proteinelor alergene între albus și gălbenus. Totuși există situații când copilul poate consuma doar albușul său doar gălbenușul (la fel și în preparate care îl conțin), așadar merită testat separat.

Alergia la alte ouă poate fi testată. Deși sunt foarte rare cazurile când o persoană alergică la oul de găină poate consuma un ou de la altă pasăre (de exemplu de prepeliță), totuși aceste cazuri există și merită efectuarea testelor.

Alergia la ou și alăptarea

În unele situații bebelușii pot manifesta simptome alergice atunci când mama alăptează și consuma oua. Nu întotdeauna se întâmplă astfel, depinde de proteinele din ou la care micuțul face alergii. În ou exista mai multe substanțe alergene, unele se găsesc în gălbenuș, altele sunt majoritar prezente în albus. Exista și cazuri când mama poate consuma ou desi alăptează un copil alergic la ou. Cum spuneam mai sus, alergologia prezinta mecanisme complexe, de aceea este recomandat să vă adresați unui medic specialist (alergolog) care să evaluze personalizat situația.

Semne și simptome ale alergiei la ou

Simptomele alergice pot să apară imediat la contactul cu oul, de exemplu la atingerea acestuia, imediat după ingestie sau chiar la câteva ore de la consumul oului. Simptomele, intensitatea și numărul acestora diferă de la copil la copil, micuțul putând prezența unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos:

• Manifestări cutanate: inrosirea pielii din jurul gurii, apariția de bubițe în jurul gurii sau apariția unor bube sau pete roșii, care prezintă mâncărimi de intensitate diferită, pe pielea corpului (pot să apară pe brațe sau picioare, pe burtică sau în zona incheieturilor) și care dispar în câteva ore – erupții urticariene. Dermatită alergică poate fi o altă manifestare cutanata.
• Manifestări digestive: stări de greață sau chiar vomă după ingestia oului, modificări ale scaunului (scaune moi, diaree sau scaune verzui), dureri abdominale puternice, inapetență;
• Manifestări generale: poate să apară febra după consumul oului sau al unui preparat care îl conține, dureri de cap, somnolență, anxietate sau agitație.
• Manifestări “de contact”: sunt copii care pot manifestă simptome alergice chiar și la atingerea oului sau a preparatelor care conțîn ou, sau care ating buzele unei persoane care tocmai a mâncat ou (vezi pupatul pe buze) sau iau contact cu “fumul” de la ou, de exemplu oul gătit sau pus în blender pentru prepararea unui shake. Aceste manifestări fac că familia să devină foarte atentă la mediul în care se află copilul și la posibile interacțiuni ale celui mic.
• Manifestări respiratorii: pot să apară simptome de tip rinită alergică, cu secreții nazale apoase și lacrimarea ochilor, cu nas înfundat. De asemenea pot să apară și tulburări de respirăție: respirație rapidă până la crize de astm.
• Anafilaxie: cea mai severă formă de manifestare a unei alergii – șocul anafilactic, care pune viață în pericol. În această situație starea generală a copilul se deteriorează brusc, acesta ajungând să nu mai poată respiră. Trebuie intervenit imediat, de aceea medicul specialist informează copilul (în funcție de vârstă) și membrii familiei despre folosirea unui instrument cu adrenalină pentru tratarea rapidă a șocului anafilactic – EpiPen, care se eliberează numai pe baza prescripției medicale. EpiPen este un stilou cu tratament deja dozat pentru vârstă copilului, de obicei se pune vârful stiloului pe zona laterală a coapsei și se apasă butonul care duce la injectarea tratamentului. EpiPen trebuie folosit exact așa cum recomandă și explică medicul, astfel încât tratamentul să nu ajungă în vreun vas de sânge sau în vreo arteră (de exemplu arteră femurala), altfel rezultatele injecției nu vor fi cele dorite.

Diagnosticul alergiei la ou

Medicul specialist poate cere chiar un jurnal al alimentației copilului sau al mamei dacă micuțul este alăptat exclusiv. Diagnosticul de alergie se pune pe teste specifice fie cutanate, fie sanguine (se dozează IgE din sângele copilului). În situația unor simptome severe medicul poate evita testele cutanate, tocmai pentru a nu expune din nou copilul la alergen.

Tratamentul alergiei la ou

De obicei se impune scoaterea oului din alimentație (sau a albusului/galbenusului, după caz). Dacă este vorba despre o mama care alăptează, este posibil că medicul să îi ceară și mamei evitarea oului și a produselor care îl conțîn.

Din fericie, odată cu înaintarea în vârstă, alergiile dispar.

Tratamentele antihistaminice pot fi de ajutor pentru reducerea simptomatologiei. În cazuri severe de alergie se poate folosi adrenalină (EpiPen), însă pentru aceste situații copilul (în funcție de vârstă) și familia trebuie bine instruite. Alături de tratamentele antihistaminice se mai poate folosi și un derivat cortizonic.

Atât dietă, cât și tratamentul trebuie să fie RECOMANDATE DE MEDIC, existând și alte situații care trebuie identificate, tratamentul și dietoterapia fiind personalizate.

Alergia la ou și vaccinurile

Anumite vaccinuri pot fi făcute pe ou embrionat. Din fericire, astăzi au fost modificate procedurile de obținere a vaccinurilor și o parte din acestea pot fi realizate.

ROR poate fi făcut copiilor cu alergie la ou, cu excepția celor cu istoric de șoc anafilactic. Vaccinul antigripal, formulă cu aplicare topica nazala este contraindicat, dar formulă injectabilă poate fi administrată la pacienții cu alergie la ou, excepție făcând doar cei ce au prezentat anafilaxie la ou. Singurul vaccin cu contraindicație fermă de administrare, indiferent de manifestările de alergie este cel împotriva febrei galbene.

Cum se utilizeaza EpiPen:

Foto: Syda Productions, Evgeniy pavlovski/ shutterstock.com

---