Totul despre citomegalovirus

Ce este citomegalovirus

Citomegalovirusul (CMV) aparține familiei virusurilor herpesului. Infecția cu CMV este foarte frecventă. CMV este un membru al grupului de herpes virusuri, care include virusul herpes simplex tipurile 1 și 2, virusul varicela-zoster (care provoacă varicela) și virusul Epstein-Barr (care poate provoca mononucleoză infecțioasă).

Virusul poate rămâne latent sau adormit în organism pentru o perioadă lungă de timp. Aceasta duce la o infecție inițială cu CMV, care are câteva simptome. Virusul rămâne latent în organism, reactivându-se numai atunci când sistemul imunitar al organismului este slăbit.

Numele este derivat din cuvântul grecesc „cyto” care înseamnă celulă și „megalo” care înseamnă mare. CMV este cunoscut și ca HCMV sau Human Herpesvirus 5 (HHV-5). CMV aparține subfamiliei ''Betaherpesvirinae'' a lui ''Herpesviridae'', care include și virusul Roseola.

Simptomele infecției cu citomegalovirus

Odată ce o persoană a avut o infecție cu CMV, virusul rămâne de obicei latent (sau inactiv) în organism, dar poate fi reactivat. Reactivarea are loc atunci când sistemul imunitar este slăbit.

Simptomele variază în funcție de vârsta și starea de sănătate a pacientului. Unele dintre simptome includ:

Sugarii care sunt infectați înainte de naștere, de obicei, nu prezintă simptome ale unei infecții cu CMV după naștere. Ei pot dezvolta simptome severe, inclusiv pierderea auzului, orbire, probleme neurologice și de dezvoltare în timp. Unii sugari pot avea alte simptome la naștere, inclusiv naștere prematură, icter, mărire a ficatului și a splinei, cap mic sau microcefalie, fiind mici pentru vârsta gestațională, convulsii, erupții cutanate și dificultăți de hrănire.

Nou-născuții afectați de virus după naștere prin trecerea prin canalul de naștere al unei mame infectate sau prin consumul de lapte matern de la o mamă cu virus sau din cauza contactului cu o persoană infectată, de obicei, nu prezintă simptome de infecție cu CMV. Unii pot dezvolta pneumonie și alte complicații. Dacă bebelușii s-au născut prematur, aceștia prezintă un risc mai mare de complicații.

Copiii mici cu infecție pot dezvolta o boală nesemnificativă. În unele cazuri pot apărea complicații precum pneumonie, hepatită sau erupție cutanată. Copiii mai mari și adulții sănătoși pot avea câteva zile sau câteva săptămâni de boală ușoară, cu dureri musculare, oboseală, dureri de cap, febră și mărirea ficatului și a splinei.

Cei cu un sistem imunitar slăbit pot dezvolta complicații severe, cum ar fi afectarea plămânilor, a sistemului nervos, a tractului gastrointestinal și a ochilor.

Diagnostic și tratament citomegalovirus

Diagnostic

1. La nou-născuți, urocultură;
2. Analize de sânge;
3. La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, adesea biopsie.

Este posibil ca infecția cu citomegalovirus să nu fie recunoscută imediat. Diagnosticul infecției cu CMV este adesea inutil la adulții și copiii sănătoși, deoarece tratamentul nu este necesar. Cu toate acestea, medicii iau în considerare posibilitatea infecției cu CMV la următoarele persoane:

1. Oamenii apparent sanatosi dar care prezinta febra si oboseala persistenta;
2. Persoanele care au un sistem imunitar slăbit și o infecție a ochilor, a creierului sau gastrointestinală;
3. Nou-născuți ce par bolnavi.

Odată ce se suspectează infecția cu CMV, un medic efectuează teste pentru a detecta virusul în fluidele sau țesuturile corpului.

La nou-născuți, diagnosticul se face de obicei prin trimiterea unei probe de urină la un laborator pentru a crește (cultiva) și a identifica virusul.

Testele de sânge care detectează anticorpi la CMV pot confirma o nouă infecție. (Anticorpii sunt produși de sistemul imunitar pentru a ajuta la apărarea organismului împotriva unui anumit atacator, cum ar fi CMV.) Dar aceste teste nu pot confirma dacă boala este prezentă. De exemplu, boala poate fi cauzată de reactivarea virusului, ca la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. La acești oameni, o biopsie a țesuturilor afectate este adesea necesară pentru a confirma boala CMV.

De asemenea, pot fi efectuate teste de sânge pentru a estima câți viruși sunt prezenți.

Retinita CMV poate fi identificată de un oftalmolog, care examinează structurile interne ale ochiului pentru a verifica anomalii caracteristice folosind un oftalmoscop.

Tratamentul infecției cu CMV

1. Pentru retinita CMV, medicamente antivirale;
2. Pentru persoanele cu HIV/SIDA, medicamentele utilizate pentru tratarea infecțiilor cu HIV.

Infecția ușoară cu citomegalovirus nu este de obicei tratată. Cedează de la sine.

Când infecția amenință viața sau vederea, se poate administra un medicament antiviral (valganciclovir, ganciclovir, cidofovir, foscarnet sau o combinație). Aceste medicamente pot fi administrate pe cale orală sau venoasă. Când retinita CMV este foarte severă, medicamentele pot fi, de asemenea, injectate direct în ochi. Aceste medicamente au efecte secundare grave și nu vindecă infecția. Cu toate acestea, tratamentul încetinește progresia bolii și poate păstra vederea.

Medicamentele antivirale sunt utilizate pentru a trata alte simptome severe datorate CMV, dar sunt mai puțin eficiente decât atunci când sunt utilizate pentru a trata retinita.

Dacă infecția cu CMV apare la persoanele al căror sistem imunitar este temporar slăbit sau suprimat (de o tulburare sau un medicament), infecția dispare de obicei când sistemul imunitar își revine sau medicamentul este oprit.

Tratarea persoanelor care au HIV/SIDA cu medicamente utilizate pentru controlul HIV (medicamente antiretrovirale) ajută la protejarea împotriva infecției cu CMV.

Persoanele care au suferit un transplant de organe primesc adesea medicamente antivirale (cum ar fi ganciclovir, valganciclovir sau foscarnet) pentru a preveni infecția cu CMV.

Infecția cu citomegalovirus în sarcină

Infecțiile cu CMV în timpul sarcinii pot fi primare (prima infecție cu CMV) sau recurente (infecție cu o a doua tulpină de CMV sau reactivarea propriei tulpini de CMV). Aproximativ 40% dintre femeile care suferă de o infecție primară cu CMV în timpul sarcinii vor transmite bebelușului infecția cu CMV, iar aproximativ 60% nu o vor transmite.

Nu este cunoscut motivul pentru care unele femei transmit CMV copilului lor, iar unele femei nu. Majoritatea bebelușilor născuți infectați congenital cu CMV vor părea normali la naștere. Cu toate acestea, aproximativ 10% dintre bebelușii născuți infectați congenital ca urmare a infecției primare cu CMV a mamei lor în timpul sarcinii vor avea simptome în uter sau la naștere.

Nou-născuții cu boală congenitală simptomatică a CMV la naștere pot avea o varietate de semne și simptome în multe sisteme de organe și, de asemenea, pot prezenta dizabilități pe termen lung la auz, vedere, cogniție și dezvoltare motorie. La unii bebeluși cu boală congenitală severă cu CMV, infecția congenitală cu CMV este fatală.

Prin urmare, o infecție primară cu CMV maternă poate prezenta un risc semnificativ pentru copilul nenăscut. Femeile care suferă de o infecție recurentă cu CMV pot transmite, de asemenea, CMV copilului lor, dar apariția este mult, mult mai mică (0,1% sau mai puțin) decât după o infecție primară cu CMV (40%), iar simptomele grave apar rar la făt sau la nou-născut. născut infectat congenital ca urmare a unei infecții recurente materne.

Tratamentul prenatal al mamei gravide cu globulină hiperimună CMV (anticorp îmbogățit CMV) poate reduce transmiterea CMV la făt și poate reduce sau inversa unele dintre efectele CMV asupra fătului.

Featured foto de la Saiful52 via Shutterstock

Vizionare placuta

---

dr. Vlad Belghiru
12 Ianuarie 2022

Urmareste-l pe dr. Vlad Belghiru

Interesul doctorului Belghiru Vlad pentru știință a fost amplificat în adolescență, urmând unul dintre cele mai prestigioase licee din România, Colegiul Național Carol I.
...