Terapia HIPERBARĂ: ce este, cui se recomandă, contraindicații

Ce este terapia hiperbară cu oxigen?

Inițial, terapia hiperbară a apărut pentru îngrijirea persoanelor care lucrau la mare adâncime, în speial pentru scafandrii. Ulterior însă, oxigenoterapia hiperbară și-a extins aplicabilitatea și pentru toate acele situații în care creșterea oxigenrarii celulelor roșii ar fi fost de ajutor, cum ar fi după arsuri, după unele tramatisme, în anumite boli neurologie, după bolile pulmonare etc.

În ultima vreme terapia hiperbară a fost utilizată în special pentru recuperarea bolnavilor care au trecut prin COVID-19.

Respirând aer atmosferic la presiunea atimosferică, ființă umană respiră oxigen aproximativ 21%. În condițiile creșterii aportului de oxigen și a presiunii din atmosferă, așa cum se întâmplă în camera hiperbarică, pacientul ajunge să respire oxigen 100%, oxigen integral.

Când se recomandă terapia cu oxigen hiperbar?

O recomandare certă o reprezintă intoxicația cu monoxid de carbon, cum se întâmplă în cazul celor expuși la fum. Monoxidul de carbon blochează globula roșie (carboxihemoglobină), care nu mai poate ceda acest gaz la schimb cu oxigenul sau cel puțin nu în condiții atmosferice normale, când respirăm aerul obișnuit. Aplicând terapia hiperbară, acest gaz poate fi „scos” din globula roșie, care, astfel eliberată, va putea în constinuare să preia oxigenul din aerul inspirat în plămâni și să asigure respirația celulară.

O altă recomandare certă a oxigenoterapiei hiperbare o reprezintă boala de cheson (boală de decompresie) la scafandrii.

Alte recomandări ale terapiei hiperbare cu oxigen:

• Mai multe tipuri de ischemii;
• Cangrene periferice la nivelul pielii;
• Anumite traumatisme în care există sindrom de strivire;
• În anumite ulcere ale pielii cu vindecare lentă;
• Terapia hiperbară poate fi utilizată ca adjuvant la pacienții cu patologie cardiovasculară, în special la cei cu arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare, adică o afecțiune a vaselor de sânge care irigă picioarele;
• La pacienții cu arsuri;
• La pacienții care au suferit accident vascular cerebral (AVC)
• După unele boli care au afectat plămânii (cum ar fi terapia post-covid);
• Adjuvant în boala Lyme (borelioza);
• În tratamentele ani-îmbătrânire;

Foto: Drazen Zigic/ shutterstock.com

Cui este recomandată terapia hiperbară?

Această terapie este recomandată atât adulților, cât și copiilor.

Pentru că totuși implică anumite riscuri pentru sănătate, oxigenoterapia trebuie recomandată de către un medic și nu de către un terapeut și este obligatoriu să fie efectuate anumite investigații înainte ca pacientul să fie supus terapiei hiperbare cu oxigen.

Care sunt efectele terapiei cu oxigen la nivelul corpului?

• Scade inflamația
• Crește saturația cu oxigen a corpului cu 20-30%
• Crește imunitatea corpului
• Crește circulația sangvină și stimulează formarea de noi capilare
• Îmbunătățește funcția cognitivă
• Îmbunătățește activitatea nervoasă și neurologică;
• Scade toxinele în organism - detoxifiere
• Stimulează formarea de noi celule sangvine
• Accelerează vindecarea și cicatrizarea;
• Scurtează perioada de convalescență;
• Reduce efectele ischemiei;

Care sunt contraindicațiile terapiei hiperbare cu oxigen?

Cele mai mari contraindicații sunt reprezentate de anumite suferințe pulmonare, unde există risc de agravare când pacientul este supus oxigenoterapiei în camera hiperbară.

De exemplu o astfel de contraindicație o poate reprezenta existența unui emfizem pulmoar sau a altor leziuni pulmonare care au dus în antecendente la pneumotorax.

De asemenea, administrarea anumitor medicamente trebuie oprită cu un timp înainte de terapia hiperbară cu oxigen: doxorubicina (se oprește cu 24 de ore înainte), Bleomycinul (se oprește cu 6 luni înainte de terapia hiperbară), Disulfiramul, Cisplatina.

Alte contraindicații:

• BPOC (Boală pulmonară obstructivă cronică);
• Astmul bronșic;
• Sarcina;
• Anumite aparate implantate;
• Epilepsia;
• Febra;
• Disfuncții ale trompei lui Eustachio;
• Anomalii ale sinusurilor;
• După radioterapie;
• Uzul sau dependența de nicotină sau cafeină;
• Diabetul zaharat dependent de terapia cu insulină;
• Sferocitoza congenitală (risc de hemoliză) etc.

Oxigenoterapia hiperbară trebuie recomandată și realizată de către medici, pentru că, dincolo de beneficiile incontestabile ale acestei terapii, există și contraindicații care pot pune viața în pericol a pacienului.

Foto articol: Drazen Zigic/ shutterstock.com

---