Ce este rezistența la insulină?

Esențial pentru viață, hormonul insulină reglează multe procese metabolice care oferă celulelor energia necesară. Înțelegerea insulinei, a ceea ce face insulina și a modului în care aceasta afectează organismul este importantă pentru sănătatea dumneavoastră.

Producția de insulină este reglată pe baza nivelului de zahăr din sânge și a altor hormoni din organism. La o persoană sănătoasă, producția și eliberarea de insulină este un proces strâns reglat, permițând organismului să-și echilibreze nevoile metabolice.

Insulina permite celulelor să absoarbă glucoza din sânge. Glucoza servește drept energie pentru aceste celule sau poate fi transformată în grăsime atunci când este necesar. Insulina afectează și alte procese metabolice, cum ar fi descompunerea grăsimilor sau proteinelor.

Cea mai frecventă problemă asociată cu insulina este diabetul. Diabetul apare atunci când organismul fie nu secretă suficientă insulină, fie atunci când organismul nu mai folosește eficient insulina pe care o secretă. Diabetul se împarte în două categorii:

Diabetul de tip 1 apare atunci când pancreasul nu poate produce suficientă insulină pentru a-și satisface propriile nevoi. Acest lucru se întâmplă de obicei la copii și, deși nu a fost găsită o cauză exactă, mulți consideră că este o boală autoimună.

Diabetul de tip 2 este asociat mai frecvent cu adulții și cu stilul de viață. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 vor produce insulină, dar adesea nu este suficientă pentru nevoile organismului lor. De asemenea, pot avea dificultăți să folosească eficient insulina pe care o produc.

Ce înseamnă rezistența la insulină

Persoanele cu rezistență la insulină au dezvoltat o toleranță la insulină, făcând hormonul mai puțin eficient. Ca urmare, este nevoie de mai multă insulină pentru a convinge celulele adipoase și musculare să preia glucoză, iar ficatul să o depoziteze în continuare.

Motivul pentru care o persoană nu răspunde corect la insulină este încă un mister. Dar există modalități de a face organismul mai receptiv la insulină, ceea ce poate ajuta la prevenirea sau întârzierea diabetului de tip 2 – sau poate ajuta pe cineva cu diabet zaharat de tip 1 să își gestioneze glicemia.

Ca răspuns la rezistența la insulină a organismului, pancreasul secretă cantități mai mari de hormon pentru a menține celulele energizate și nivelul de glucoză din sânge sub control. Acesta este motivul pentru care persoanele cu diabet de tip 2 tind să aibă niveluri crescute de insulină circulantă.

Capacitatea pancreasului de a crește producția de insulină înseamnă că rezistența la insulină nu va avea niciun simptom la început. Cu timpul, însă, rezistența la insulină tinde să se agraveze, iar celulele beta pancreatice care produc insulină se pot uza. În cele din urmă, pancreasul nu mai produce suficientă insulină pentru a învinge rezistența celulelor.

Rezultatul este un nivel mai ridicat de glucoză din sânge și, în cele din urmă, prediabet sau diabet de tip 2.

Rezistența la insulină vine în diferite grade. Cu cât o persoană cu diabet tip 2 este mai rezistentă la insulină, cu atât va fi mai greu să-și gestioneze diabetul, deoarece este nevoie de mai multe medicamente pentru a obține suficientă insulină în organism pentru a atinge nivelurile țintă de glucoză din sânge.

Rezistența la insulină nu este o cauză a diabetului de tip 1, dar persoanele cu tip 1 care sunt rezistente la insulină vor avea nevoie de doze mai mari de insulină pentru a-și menține glicemia sub control decât cei care sunt mai sensibili la insulină.

Ca și în cazul tipului 2, persoanele cu tip 1 pot fi predispuse genetic să devină rezistente la insulină sau pot dezvolta rezistență. Unele cercetări indică faptul că rezistența la insulină este un factor al bolilor cardiovasculare și al altor complicații la persoanele cu tip 1.

Ce cauzează rezistența la insulină

Au fost identificate mai multe gene care fac ca o persoană să dezvolte afecțiunea mai mult sau mai puțin. De asemenea, se știe că persoanele în vârstă sunt mai predispuse la rezistență la insulină.

Stilul de viață poate juca și el un rol important. A fi sedentar, supraponderal sau obez crește riscul de rezistență la insulină. De ce? Nu este clar, dar unii cercetători susțin că țesutul adipos suplimentar poate provoca inflamație, stres fiziologic sau alte modificări ale celulelor care contribuie la rezistența la insulină.

Poate exista chiar un factor nedescoperit produs de țesutul adipos, poate un hormon, care semnalează organismului să devină rezistent la insulină.

Simptome rezistență la insulină

Cel mai bun mod de a spune dacă sunteți expus riscului de rezistență la insulină implică o bandă de măsurare. O talie care măsoară 90 cm sau mai mult pentru femei, 101 sau mai mult pentru bărbați crește șansele de rezistență la insulină și sindrom metabolic, care este, de asemenea, legat de rezistența la insulină.

În plus față de excesul de grăsime abdominală (măsurată prin circumferința taliei), dacă aveți două sau mai multe dintre următoarele (sau oricare trei dintre următoarele fără o circumferință mare a taliei), probabil că aveți sindrom metabolic, care creează rezistență la insulină:

Trigliceride ridicate. Niveluri de 150 sau mai mari sau luarea de medicamente pentru a trata nivelurile ridicate ale acestor grăsimi din sânge.

Colesterol HDL („bun”) scăzut. Niveluri de lipoproteine cu densitate mare sub 50 pentru femei și 40 pentru bărbați - sau luarea de medicamente pentru a crește nivelul HDL.

Tensiune arterială crescută. Valori de 130/85 mmHg sau mai mari sau luarea de medicamente pentru controlul tensiunii arteriale crescute.

Nivel ridicat de zahăr din sânge. Niveluri de 100 până la 125 mg/dl (intervalul prediabetului) sau peste 125mg/dl (diabet zaharat) sau luarea de medicamente pentru a trata glicemia crescută.

Dacă rezistența la insulină este severă, este posibil să aveți modificări vizibile ale pielii. Acestea includ pete de piele întunecată pe spatele gâtului sau pe coate, genunchi, degete sau axile. Această decolorare se numește acanthosis nigricans.

foto Gecko Studio/ Shutterstock

---