Analize medicale recomandate înainte de un nou partener sexual: verificări și indicații

Un partener sexual nou nu înseamnă doar începutul unei relații diferite. Din punct de vedere medical, înseamnă și o nouă posibilitate de expunere la infecții care, foarte frecvent, nu produc simptome imediat.

De aceea, o discuție despre testare înainte de sex neprotejat nu ar trebui percepută ca lipsă de încredere. Este, mai degrabă, o formă de responsabilitate reciprocă.

HIV, hepatitele virale, sifilisul, chlamydia și gonoreea pot fi prezente fără simptome, iar CDC subliniază că alegerea analizelor depinde de vârstă, istoricul sexual, practicile sexuale, simptome și riscul individual. Nu există însă un singur „pachet complet” potrivit tuturor.

O abordare corectă este să separăm testele care au indicații clare de screening de cele care pot fi utile numai în anumite situații.

Analizele pentru HIV înainte de un nou partener sexual

Testarea pentru HIV este una dintre cele mai importante discuții înainte de renunțarea la prezervativ într-o relație nouă.

CDC recomandă ca persoanele între 13 și 64 de ani să fie testate cel puțin o dată pentru HIV, iar repetarea testării depinde de expunerile și factorii de risc individuali.

Cel mai frecvent se folosește testul combinat HIV antigen p24/anticorpi.

Un aspect esențial este perioada de fereastră. Dacă testarea este făcută foarte repede după ultimul contact potențial infectant, rezultatul negativ poate să nu excludă încă infecția.

De aceea, atunci când începi o relație nouă, nu este suficient să spui „mi-am făcut HIV-ul”. Contează și când a fost ultima posibilă expunere înaintea testării.

Analize pentru hepatita B înainte de schimbarea partenerului sexual

Hepatita B se poate transmite sexual, iar testarea are avantajul că poate spune nu numai dacă există infecție, ci și dacă persoana este imună.

CDC recomandă cel puțin o testare pentru hepatita B în viața adultă folosind, ideal, un panel format din:

• HBsAg;
• anti-HBs;
• anti-HBc total.

Această combinație poate diferenția infecția activă, o infecție trecută și imunitatea dobândită prin vaccinare.

Dacă nu există imunitate, discuția despre vaccinarea împotriva hepatitei B este cel puțin la fel de importantă precum analiza.

În cazul unui partener nou, riscul este mai relevant dacă au existat mai mulți parteneri, contacte neprotejate sau antecedente de ITS. CDC menționează aceste situații printre factorii care cresc indicația testării.

Analize pentru hepatita C: când merită făcute

Hepatita C se transmite mult mai eficient prin sânge decât prin contact sexual, dar nu ar trebui ignorată.

CDC recomandă cel puțin o testare pentru hepatita C tuturor adulților de 18 ani și peste, cu anumite excepții epidemiologice, și repetarea testării atunci când există expuneri continue.

Screeningul începe de obicei prin anticorpi anti-HCV. Dacă rezultatul este pozitiv, trebuie verificată prezența virusului prin HCV RNA pentru a stabili dacă infecția este activă.

Pentru o persoană care nu a fost niciodată testată, începutul unei relații noi poate fi pur și simplu un moment bun pentru a-și clarifica statusul.

Testul pentru sifilis înainte de un nou partener sexual

Sifilisul este inclus adesea în aceeași listă cu HIV și hepatitele, dar este importantă o precizare: sifilisul nu este viral. Este produs de bacteria Treponema pallidum.

Infecția poate trece prin perioade în care nu există simptome evidente. Chiar și leziunea inițială poate fi nedureroasă și poate trece neobservată.

Testarea se face prin analize serologice.

Screeningul este cu atât mai relevant atunci când există parteneri multipli, sex neprotejat, antecedente de ITS sau un partener cu risc cunoscut. CDC recomandă screening adaptat profilului individual de risc.

Herpesul genital: trebuie să faci analize înainte de un partener nou?

Aici lucrurile devin mai nuanțate.

Pentru herpesul genital, testarea din sânge nu este recomandată automat tuturor persoanelor fără simptome.

CDC explică faptul că testele serologice pot produce rezultate fals pozitive, mai ales la persoane cu probabilitate mică de infecție, motiv pentru care screeningul general al persoanelor asimptomatice nu este recomandat.

Testarea devine mult mai utilă dacă:

• există vezicule, ulcerații sau leziuni genitale;
• au existat simptome recurente sugestive;
• un partener are herpes genital cunoscut;
• medicul consideră că istoricul justifică serologia HSV-2.

Dacă există o leziune activă, recoltarea directă din leziune prin test molecular este mai informativă decât un simplu test de anticorpi.

Un rezultat HSV-1 pozitiv din sânge nici măcar nu spune neapărat unde se află infecția, deoarece anticorpii pot proveni dintr-o infecție orală veche.

Genotiparea HPV înainte de un nou partener sexual

HPV este probabil una dintre cele mai frecvent înțelese greșit analize din această zonă.

Un test HPV pozitiv nu spune când ai luat virusul, de la cine l-ai luat sau dacă infecția provine de la partenerul actual.

Mai mult, genotiparea HPV nu este un test de screening al cuplului înainte de o relație nouă.

La femei, testarea pentru HPV cu risc oncogen face parte din strategiile de screening pentru cancerul de col uterin, în funcție de vârstă și de protocolul utilizat.

Genotiparea poate identifica anumite tipuri HPV cu risc oncogen, în special HPV 16 și 18, și poate ajuta la decizia privind monitorizarea sau investigațiile ulterioare atunci când testul este pozitiv.

Nu există însă un test de rutină echivalent recomandat bărbaților pentru a „verifica dacă au HPV” înaintea unui partener nou.

Din perspectiva prevenției, vaccinarea anti-HPV rămâne extrem de importantă.

Trichomonas vaginalis: parazitul care se poate transmite sexual

Trichomonas vaginalis este diferit de infecțiile discutate până acum.

Este un protozoar parazit transmis în principal prin contact sexual.

Infecția poate produce:

• secreție vaginală modificată;
• miros neobișnuit;
• usturime;
• iritație genitală;
• disconfort la urinare sau contact sexual.

Dar poate fi și asimptomatică.

CDC recomandă testarea femeilor care se prezintă cu secreții vaginale și consideră că screeningul poate fi luat în calcul la femeile asimptomatice cu risc crescut. La femeile cu HIV se recomandă screening anual.

Testele moleculare NAAT sunt foarte sensibile și pot detecta infecția chiar atunci când examenul microscopic nu o evidențiază.

Analize pentru gonoree înainte de un nou partener sexual

Gonoreea, produsă de Neisseria gonorrhoeae, poate fi asimptomatică, mai ales la femei.

Testarea se face în prezent în principal prin teste moleculare NAAT.

Recoltarea trebuie aleasă în funcție de locul expunerii:

• vaginal sau cervical;
• urinar;
• faringian după sex oral;
• rectal după sex anal.

Aici există un detaliu important pentru SEO, dar și medical: un test genital negativ nu exclude automat o infecție faringiană sau rectală dacă acele zone nu au fost testate.

CDC recomandă screeningul în funcție de vârstă, sex, anatomie, practici sexuale și factori de risc.

Testul pentru Chlamydia trachomatis înainte de schimbarea partenerului

Chlamydia trachomatis este una dintre infecțiile cu transmitere sexuală care pot rămâne mult timp fără simptome.

Tocmai acest lucru contează la femei, deoarece infecția netratată poate urca spre tractul genital superior și poate favoriza boala inflamatorie pelvină.

Screeningul pentru chlamydia este recomandat femeilor active sexual de până la 24 de ani și femeilor de 25 de ani sau peste care prezintă risc crescut. Un partener sexual nou este unul dintre factorii utilizați pentru evaluarea acestui risc.

Și aici metoda preferată este, de regulă, NAAT.

Ureaplasma: de ce un rezultat pozitiv nu înseamnă automat boală

Ureaplasma urealyticum și Ureaplasma parvum apar frecvent în panelurile extinse oferite de laboratoare.

Problema este că prezența unei bacterii nu este întotdeauna egală cu o infecție care trebuie tratată.

Speciile de Ureaplasma pot coloniza tractul genital fără să producă simptome.

De aceea, testarea de rutină a tuturor persoanelor fără simptome înaintea fiecărui partener sexual nu este o recomandare universală.

Rezultatul trebuie interpretat în contextul simptomelor, examenului clinic și celorlalte investigații.

Un test foarte sensibil poate găsi microorganisme care există acolo fără să fie cauza vreunei boli.

Mycoplasma genitalium: când este indicată analiza

Mycoplasma genitalium merită tratată separat de celelalte micoplasme.

Este o infecție cu transmitere sexuală reală și poate fi asociată cu uretrită, cervicită și boală inflamatorie pelvină.

Totuși, CDC nu recomandă screeningul persoanelor asimptomatice pentru Mycoplasma genitalium.

Testarea este recomandată sau luată în considerare mai ales în situații precum:

• uretrită persistentă sau recurentă;
• cervicită recurentă;
• anumite cazuri de boală inflamatorie pelvină.

Motivul pentru care nu testăm pe toată lumea nu este lipsa de importanță a microorganismului.

Un motiv important este tocmai problema rezistenței la antibiotice: diagnosticarea și tratarea inutilă pot complica ulterior terapia infecțiilor reale.

Mycoplasma hominis nu trebuie confundată cu Mycoplasma genitalium

Numele asemănătoare creează multă confuzie.

Mycoplasma genitalium este o infecție cu transmitere sexuală bine definită.

Mycoplasma hominis, în schimb, poate coloniza tractul genital și nu se interpretează în același mod.

De aceea, un „panel Mycoplasma pozitiv” nu spune suficient.

Trebuie să știi ce specie a fost identificată, dacă există simptome și de ce a fost făcut testul.

În medicina sexuală, mai multe analize nu înseamnă neapărat o evaluare mai bună.

Babeș-Papanicolau înainte de un nou partener sexual: util, dar nu ca test pentru ITS

Testul Babeș-Papanicolau are un rol foarte important, dar trebuie încadrat corect.

Nu este o analiză pentru bolile cu transmitere sexuală.

Scopul citologiei cervicale este identificarea modificărilor celulare precanceroase și canceroase ale colului uterin.

Și, contrar unei recomandări încă foarte răspândite, Babeș-Papanicolau nu trebuie făcut automat în fiecare an la toate femeile cu risc mediu și rezultate normale.

Conform recomandărilor USPSTF aflate în prezent în actualizare, citologia cervicală singură se face la intervale de aproximativ 3 ani în strategiile bazate pe Babeș-Papanicolau, iar după 30 de ani există și strategii bazate pe testarea HPV la intervale mai lungi. Screeningul anual produce puține beneficii suplimentare, dar crește numărul de rezultate fals pozitive, colposcopii și proceduri inutile.

Intervalul trebuie adaptat dacă există:

• antecedente de leziuni cervicale;
• rezultate anormale anterioare;
• imunodepresie;
• HIV;
• antecedente de cancer cervical;
• alte situații speciale stabilite de medic.

Schimbarea partenerului sexual nu resetează automat cronometru pentru Babeș-Papanicolau.

Babeș-Papanicolau și genotiparea HPV nu sunt același test

Acesta este un punct care merită explicat clar.

Babeș-Papanicolau caută modificări ale celulelor cervicale.

Testul HPV caută ADN sau ARN al unor tipuri HPV cu risc oncogen.

O femeie poate avea:

• HPV pozitiv cu citologie normală;
• HPV negativ cu o modificare citologică;
• ambele teste negative;
• ambele pozitive.

Tocmai de aceea, medicul interpretează rezultatele împreună cu vârsta și istoricul anterior.

„Fac anual Papanicolau și genotipare HPV ca să fiu sigură” nu este neapărat cea mai bună strategie. Screeningul excesiv poate conduce la investigații și proceduri pentru infecții HPV tranzitorii care ar fi dispărut spontan.

Ce analize pentru infecții cu transmitere sexuală pot fi discutate ca punct de plecare

Dacă începi o relație nouă și intenționezi să renunți la prezervativ, o discuție cu medicul poate include, în funcție de istoricul fiecăruia:

• HIV;
• sifilis;
• hepatita B, inclusiv statusul imun;
• hepatita C dacă nu ai fost testată sau există factori de risc;
• chlamydia;
• gonoree;
• Trichomonas vaginalis în situațiile în care screeningul este indicat;
• herpes genital atunci când există simptome, antecedente sugestive sau un partener diagnosticat;
• screening cervical prin Babeș-Papanicolau și/sau HPV conform vârstei și istoricului, nu pur și simplu pentru că există un partener nou.

Mycoplasma genitalium, Ureaplasma și alte microorganisme nu trebuie adăugate automat unui panel doar pentru a-l face mai „complet”.

Testarea corectă înseamnă să cauți infecțiile pentru care rezultatul va schimba o decizie medicală.

De ce ambii parteneri ar trebui să discute despre analize

Este ușor ca sănătatea sexuală să devină, pe nedrept, o problemă pusă mai ales pe umerii femeii.

Femeia merge la ginecolog.

Femeia face Papanicolau.

Femeia face HPV.

Și apare impresia că, dacă toate aceste teste sunt bune, cuplul este „verificat”.

Nu este așa.

Un rezultat Babeș-Papanicolau normal nu spune nimic despre HIV-ul partenerului.

Un test HPV negativ nu exclude gonoreea.

O cultură vaginală normală nu exclude sifilisul.

Iar un set de analize făcut de o singură persoană nu spune care este statusul celeilalte.

Dacă scopul este reducerea riscului înainte de sex neprotejat, conversația trebuie să îi includă pe ambii parteneri.

Când rezultatele negative nu sunt încă suficiente

Există un ultim lucru foarte important.

Analizele au perioade de fereastră.

Dacă ultimul contact cu un partener anterior a avut loc foarte recent, unele infecții pot să nu fie încă detectabile.

Asta înseamnă că două persoane pot veni cu rezultate negative și, totuși, una dintre ele să fi fost testată prea devreme după ultima expunere.

De aceea, înainte de interpretarea analizelor contează trei lucruri:

ce test ai făcut, când l-ai făcut și când a fost ultima posibilă expunere.

În anumite situații medicul poate recomanda repetarea testului.

Analizele nu înlocuiesc prezervativul și vaccinarea

Un set de analize negative oferă informații despre momentul în care au fost făcute.

Nu creează imunitate pentru viitor.

Prezervativul reduce semnificativ riscul pentru numeroase infecții cu transmitere sexuală, deși protecția nu este absolută pentru infecțiile care se pot transmite și prin contact tegumentar.

Vaccinarea împotriva hepatitei B și HPV adaugă un nivel de protecție pe care nicio analiză nu îl poate înlocui.

Iar într-o relație nouă, întrebarea cea mai utilă nu este neapărat „Ai analizele la zi?”.

Poate fi:

„Când ai fost testat ultima dată, pentru ce ai fost testat și ai mai avut contacte după acele analize?”

Este o întrebare mai precisă, mai matură și, medical, mult mai relevantă.

Bibliografie

• Getting Tested for STIs — Centers for Disease Control and Prevention
• STI Screening Recommendations — Centers for Disease Control and Prevention
• Clinical Testing and Diagnosis for Hepatitis B — Centers for Disease Control and Prevention
• Clinical Screening and Diagnosis for Hepatitis C — Centers for Disease Control and Prevention
• Screening for Genital Herpes — Centers for Disease Control and Prevention
• Mycoplasma genitalium – STI Treatment Guidelines — Centers for Disease Control and Prevention
• Cervical Cancer: Screening — U.S. Preventive Services Task Force

Foto main: Shutterstock.com

---