CISTITA: cauze, simptome si tratament

Scurta incursiune in anatomia aparatului urinar

Facem aceasta mica incursiune anatomica pentru a intelege mai usor cauzele cistitei, dar si posibilele complicatii ale acesteia.

Aparatul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii au rolul de a filtra sangele si a produce urina, la nivelul careia pastreaza metabolitii ce trebuie eliminati din organism. Mai departe urina coboara pe cele doua uretere (cate un ureter pentru fiecare rinichi) si se acumuleaza in vezica urinara, care are capacitate de distensie. Cand vezica urinara este plina, urina va fi eliminata prin uretra catre exterior.

La femei uretra este foarte scurta, cu lungime intre 3 si 5 cm, spre deosebire de uretra barbatilor care are o lungime de aproximativ 25 cm. Asa se explica de ce cistitele sunt mai frecvente la femei, bacteriile parcurgand cu multa usurinta traseul scurt al uretrei si ajungand in vezica urinara.

Netratata, o cistita se poate complica, cea mai grava situatie fiind aceea cand microorganismele urca in rinichi, declansand o infectie urinara inalta. In aceasta situatie este obligatoriu sa va prezentati la medic.

Aparatul urinar prezinta mecanisme de protectie pentru infectiile urinare, asadar urina prezinta proprietati antibacteriene naturale, peretele intern al vezicii urinare este captusit cu un tesut specializat ce nu permite aderarea microorganismelor, iar fluxul continuu catre exterior al urinii “spala” aparatul renal si nu permite, la normal, urcarea bacteriilor prin tractul urinar.

Exista insa anumiti factori favorizanti sau factori de risc ce duc la aparitia cistitei.

Principalii factori favorizanti si factori de risc ce duc la aparitia cistitei:

• Actul sexual, cistitele fiind mai frecvente la femeile active sexual;
• Sarcina;
• Marirea de volum a prostatei;
• Pietrele la rinichi sau pietrele de la nivelul vezicii urinare (litiaza vezicala);
• Purtarea unui cateter urinar sau sonda urinara;
• Anumite boli, precum diabetul;

Alte cauze mai rare ale cistitei:

• Administrarea de medicamente sau terapii cu risc de inflamare a peretilor vezicii urinare: chimioterapie, radioterapie;
• cistita chimica - unele persoane pot fi hipersensibile la substantele chimice pe care le contin anumite produse, cum ar fi spuma de baie, spray-urile de igiena intima sau gelurile cu spermicid si pot dezvolta o reactie de tip alergic la nivelul vezicii urinare care determina inflamatia acesteia;
• prezenta unui polip la nivelul uretrei care ingreuneaza eliminarea normala a urinei din vezica urinara;
• anumite afectiuni pot duce la cistita, precum cancerul aparatului genital, boli inflamatorii pelvine, endometrioza, boala Crohn, diverticulita, lupus si tuberculoza.
• Anumite tipuri de metode contraceptive - femeile care folosesc diafragma se afla in categoria cu risc crescut pentru dezvoltarea de infectii urinare (diafragmele care contin substante spermicide cresc si mai mult acest risc);
• Boli care afecteaza sistemul imunitar, cum ar fi HIV;
• Infectii in organism care pot inocula la distanta alte organe (cum ar fi vezica urinara) etc.

Semnele si simptomele cistitei

Cele mai frecvente semne si simptome ale cistitei sunt:

• Nevoia imperioasa de a urina;
• Usturimi si senzatie de arsura in timpul urinarii (mictiunii);
• Urina tulbure cu miros neplacut;
• Senzatia de urinare incompleta;
• Urinare in cantitati mici;
• Scaparea unor cantitati mici de urina;
• Disconfort si presiune in abdomenul inferior;
• Dureri abdominale joase;
• Mirosc neplacut si culoare tulbure a urinei;

La copii cistita se poate manifesta prin urinari involuntare ce pot fi atat noscurne (enurezis), cat si diurne.

Cistita – diagnostic

Sumarul de urina si urocultura sunt cele mai frecvente analize medicale pentru investigarea sanatatii aparatului urinar.

Urocultura poate specifica si microorganismul implicat in producerea cistitei. Adesea cistita este de origine bacteriana, provocata in special de Escherichia coli sau Proteus mirabilis. Mai rar cistita poate fi provocata de ciuperci precum Candida albicans.

Antibiograma directioneaza tratamentul, specificand care sunt antibioticele la actiunea carora microbii responsabili de cistita sunt cei mai sensibili.

Ecografia abdominala poate fi de ajutor, mai ales in identificarea unor cauze, cum ar fi litiaza vezicala. De asemenea analizele de sange pot sugera prezenta unei infectii in organism.

Tratamentul cistitei

In cele mai multe situatii simptomatologia cistitei se remite in 24-48 de ore, o singura doza de antibiotic fiind suficienta. Daca simptomele persista sau se agraveaza, este indicat sa recontactati medicul. In situatiile mai grave tratamentul cu antibiotice poate fi administrat pe o perioada mai lunga de timp (pana la 7-10 zile).

Tratamentele adjuvante sunt indicate in cistite:

• Suplimentele alimentare pentru infectii urinare;
• Tratamentele naturiste pentru infectiile tractului urinar si cistite;
• Ceaiurile diuretice (ceai de cozi de cirese, ceai de matase de porumb etc.);

Metode de prevenire a cistitei

Cistita poate fi prevenita cu ajutorul unor masuri simple, cum ar fi:

• Consumul a minim 2 litri de lichide pe zi;
• Evitarea intarzierilor de a merge la baie;
• Evitarea unei igiene intime agresive;
• Urinarea dupa contactele sexuale;
• Evitarea utilizarii frecvente a produselor de baie (sare de baie, spuma de baie etc.)

Foto: staras, Image Point Fr

---