Pneumococul, un pericol real!

Pneumonia este o infectie a parenchimului pulmonar, cauzata de diverse specii bacteriene, mycoplasme, chlamidii, ricketsii, virusuri, fungi sau paraziti. Pneumonia este numele generic pentru un grup de boli cauzate de diferiti agenti patogeni: exista, spre exemplu, pneumonia streptococica, cea cu Mycoplasma pneumoniae, pneumonii interstitiale, virale (atipice), pneumonii neinfectioase samd. Ceea ce este important de inteles este ca exista numeroase tipuri de pneumonii care se trateaza diferit, cu multiple cauze si simptome diverse.

In tara noastra principalul germen incriminat in pneumonii este pneumococul (Streptococcus pneumonial). El afecteaza persoanele de toate varstele si in orice circumstante, insa boala apare mai frecvent in sezoanele umede, iarna si primavara, mai frecvent barbati decat femei si avand deosebita afinitate pentru persoanele cu imunitate slabita sau imatura (copii, batrani, pacienti cu diabet, HIV, sau alte boli asociate, alcoolici, etc).

Pneumococul se transmite prin aer si ajunge astfel la nivelul orofaringelui unei persoane sanatoase. In mod normal individul sanatos are capacitatea de a lupta prin mecanismele proprii organismului impotriva germenului, insa daca pneumococul are “norocul” de a intalni un organism slabit de stres, oboseala, o infectie minora insesizabila, atunci reuseste sa treaca de strajerii aparatului respirator si patrunde in arborele traheo-bronsic mergand in directia plamanilor.

Simptomele pneumoniei sunt foarte bine cunoscute: aceasta debuteaza printr-un frison “solemn” care dureaza aproximativ jumatate de ora. Este insotit de febra crescuta (39-40 grade C), durere toracica sub forma de “junghi” care se modifica cu pozitia) - este durerea data de pleura si nu de inima! Bolnavul are o stare genereala foarte proasta: cefalee, dureri musculare, uneori varsaturi, dificultate in respiratie, tuse.

Deoarece de regula terapia antibiotica se instituie imediat, ea este empirica, adica bazata pe locul in care infectia a fost captata, prezentarea clinica, aspectul radiologic, frotiul din sputa ºi alte produse patologice infectate, dar si susceptibilitatea la antibiotice a patogenilor presupusi ca incriminati in etiologie.

Tratamentul consta in administrarea de penicilina (de obicei intramuscular la 6 ore). In cazuri speciale precum alergii, ori rezistenta la penicilina se poate alege varianta tratamentului cu eritromicina sau ampicilina. In cazul in care pneumococul nu cedeaza se va opta pentru tratamentul cu cefalosporine, cu realizarea obligatorie a antibiogramei din sputa.

Tratamentul simptomatic este aproape la fel de important precum cel al infectiei fiindca simptomele sunt cele care incomodeaza in primul rand pacientul. Se va incerca permanent rehidratarea bolnavului (3 litrii de apa pe zi), scaderea febrei cu antipiretice (este foarte eficienta asocierea paracetamolului cu algocalminul prin alternarea acestora din 4 in 4 ore).

---