Comunicat de presa

Informatii generaledespre afectiunile asociate cu HPV

Infectia cu HPV este cea mai intalnita infectie virala a aparatului reproducator si provoaca o gama larga de afectiuni, atat la femei cat si la barbati, inclusiv leziuni precanceroase care pot evolua catre cancer. Desi majoritatea infectiilor cu HPV nu cauzeaza simptome sau patologie si se rezolva spontan, o infectie persistenta cu genotipuri HPV cu risc crescut poate cauza imbolnavirea. La femei, o infectie persistenta cu tipuri HPV oncogene specifice (cel mai adesea tipurile 16 si 18) poate duce la leziuni precanceroase care, netratate, pot evolua catre cancer de col uterin.

Vaccinul tetravalent anti-HPV are parte de rezultate considerabile

virusul HPV - cum arata

Diagnosticul unei infectii/imbolnaviri cu HPV a colului uterin

Infectia cu HPV a colului uterin poate fi diagnosticata cu ajutorul testelor bazate pe detectarea ADN-ului HPV, realizate pe probe cervicale sau vaginale; modificarile induse de HPV in epiteliul cervical pot fi detectate prin examenul citologic la microscop al celulelor exfoliate, cunoscut sub numele de test Papanicolaou (Pap). Testarea ADN-ului HPV, citologia si inspectia vizuala cu acid acetic sunt folosite pentru depistarea cancerului de col uterin. In situatiile unde sunt resurse putine, inspectia vizuala a colului se face cu acid acetic pentru identificarea leziunilor cervicale.29, 30 Verucile anogenitale sunt diagnosticate prin inspectie vizuala incluzand anoscopie.

Pozitia OMS fata de afectiunile asociate cu HPV

OMS recunoaste importanta cancerului de col uterin si a altor afectiuni asociate cu HPV ca fiind probleme de sanatate publica mondiale si reitereaza recomandarea sa ca vaccinul anti-HPV sa fie inclus in programele nationale de imunizare, cu conditia ca: prevenirea cancerului de col uterin si/sau a altor boli cauzate de HPV sa fie o prioritate de sanatate publica; introducerea vaccinului sa fie fezabila programatic; sa poata fi asigurata o finantare sustenabila; si sa fie luate in considerare strategiile de eficienta a costurilor vaccinarii in tara sau regiune.

Atat vaccinul anti-HPV tetravalent, cat si cel bivalent au profiluri de siguranta si eficacitate excelente.

Strategie pentru implementare: vaccinurile anti-HPV trebuie introduse ca parte a unei strategii coordonate si complete de prevenire a cancerului de col uterin si a altor boli cauzate de HPV. Aceasta strategie trebuie sa includa o educare cu privire la reducerea comportamentelor care cresc riscul de dobandire a infectiei cu HPV, instruirea agentilor de sanatate si informarea femeilor despre depistarea, diagnosticarea si tratamentul leziunilor precanceroase si cancerului. Strategia ar trebui sa includa si acces crescut la servicii de depistare terapeutice de calitate, la tratamentul cancerelor invazive si ingrijiri paliative. Introducerea vaccinului anti-HPV nu ar trebui sa submineze finantarea pentru dezvoltarea sau intretinerea programelor eficiente de depistare a cancerului de col uterin. Vaccinarea HPV este un instrument primar de prevenire si nu elimina necesitatea depistarilor ulterioare, din moment ce vaccinurile nu protejeaza impotriva tuturor tipurilor HPV cu risc ridicat. Trebuie cautate oportunitati de a asocia introducerea vaccinului anti-HPV cu alte programe pentru tineri (de exemplu prin serviciile de sanatate pentru adolescenti). Totusi, introducerea vaccinarii anti-HPV nu trebuie amanata din cauza faptului ca alte interventii relevante nu pot fi implementate in acelasi timp.

Experienta cu diferite strategii de furnizare, inclusiv campanii bazate pe facilitati de ingrijire, interventii de proximitate si din mediul scolar, continua sa se acumuleze. Tarile ar trebui sa foloseasca abordari care sunt (i) compatibile cu infrastructura lor de furnizare si capacitatea lantului frigorific (ii) accesibile, eficiente din punct de vedere al costului si sustenabile si (iii) capabile sa furnizeze cea mai mare acoperire posibila. Daca tarile iau in considerare introducerea pe etape, prioritatea ar trebui sa se acorde strategiilor care includ populatii care este posibil sa aiba mai putin acces la depistarea cancerului de col uterin, ulterior de-a lungul vietii.

Grupuri tinta primare si secundare: Pentru prevenirea cancerului de col uterin, grupul de varsta tinta recomandat de OMS pentru vaccinare anti-HPV include fetele cu varste cuprinse intre 9 si 13 ani, inainte de inceperea vietii sexuale. Aceasta pentru ca vaccinurile anti-HPV au eficienta cea mai mare la persoanele care nu au fost expuse anterior virusului.

Initial, strategiile de vaccinare ar trebui sa dea prioritate acoperirii ridicate in cadrul populatiei tinta primare recomandate de OMS, reprezentata de tinerele fete cu varste de 9–13 ani. Vaccinarea populatiilor tinta secundare a adolescentelor cu varste mai mari sau a tinerelor femei este recomandata numai daca este fezabila, accesibila, eficienta din punct de vedere al costului, si nu submineaza resurse destinate vaccinarii populatiei tinta primare sau programelor eficiente de depistare a cancerului de col uterin.

Vaccinarea anti-HPV la persoanele de sex masculin nu este recomandata ca prioritate, in special in tarile cu resurse limitate, avand in vedere ca datele disponibile indica faptul ca prioritatea de baza ar trebui sa fie reducerea cazurilor de cancer de col uterin prin vaccinarea la timp a tinerelor femei si o acoperire ridicata pentru fiecare doza.

afectiuni asociate cu HPV - cancer de col uterinSchema de vaccinare: In urma unei examinari a elementelor ce demonstreaza ca anticorpii MGC post-vaccinare sunt non-inferiori, si recunoscand avantajele programatice si posibilele economii, OMS si-a modificat recomandarea anterioara cu privire la o schema cu 3 doze, sugerand o schema cu 2 doze cu flexibilitate crescuta in intervalul dintre doze, ceea ce poate facilita introducerea vaccinului.

Atat pentru vaccinul anti-HPV bivalent cat si pentru cel tetravalent, se recomanda o schema cu 2 doze cu un interval de 6 luni intre doze, pentru fetele cu varsta mai mica de 15 ani. Tinerele cu varsta >15 ani au si acoperire adecvata cu 2 doze in momentul administrarii celei de-a doua doze.
Nu exista niciun interval maxim recomandat intre doze. Totusi, se sugereaza ca intervalul sa nu fie mai mare de 12–15 luni, pentru a termina rapid schema de vaccinare si inainte ca beneficiarul sa devina activ sexual. Daca intervalul dintre doze este mai scurt de 5 luni, trebuie administrata o a treia doza la cel putin 6 luni dupa prima doza.

Schema cu 3 doze (0, 1–2, 6 luni) se recomanda tinerelor cu varsta de 15 ani sau mai mare si celor imunocompromise si/sau infectate cu HIV (indiferent daca primesc sau nu tratament antiretroviral). Nu este necesara depistarea infectiei cu HPV sau cu HIV inainte de vaccinarea anti-HPV.

Co-administrarea cu alte vaccinuri: Ambele vaccinuri anti-HPV pot fi co-administrate cu alte vaccinuri vii sau non-vii, folosind seringi separate si locuri de injectare diferite.

Intersanjabilitatea vaccinurilor anti-HPV: Sunt disponibile putine date despre siguranta, imunogenitate sau eficacitate a celor 2 vaccinuri anti-HPV atunci cand acestea sunt folosite in mod intersanjabil. Vaccinul bivalent si cel tetravalent au caracteristici, elemente componente si indicatii diferite, iar in contextul in care pot fi folosite ambele trebuie acordata atentie maxima administrarii aceluiasi vaccin pentru toate dozele. Totusi, daca vaccinul folosit pentru doza(dozele) anterioara(e) este necunoscut sau indisponibil, poate fi administrat oricare din vaccinurile anti-HPV pentru a incheia schema recomandata.

Siguranta: Reactiile adverse care apar dupa vaccinarea anti-HPV sunt in general putin grave si de scurta durata. Vaccinurile pot fi utilizate la persoane imunocompromise si/sau infectate cu HIV. Datele despre siguranta vaccinarii anti-HPV in timpul sarcinii sunt limitate, iar vaccinarea anti-HPV ar trebui evitata la femeile insarcinate. Daca o tanara ramane insarcinata dupa initierea seriei de vaccinare, doza sau dozele ramase ar trebui amanate pana dupa incheierea sarcinii. Alaptarea nu este o contraindicatie pentru vaccinarea anti-HPV. Datele disponibile nu indica un risc crescut de reactii adverse asociate cu vaccinul la mame sau la copiii acestora dupa administrarea vaccinului anti-HPV la femeile care alapteaza.

Vaccinul anti-HPV nu trebuie administrat persoanelor care au avut reactii alergice severe dupa o doza de vaccinare anterioara, sau la un element component al vaccinului.

Calatori si agenti de sanatate: Calatorii si agentii de sanatate nu sunt expusi unui risc anume de contractare a infectiei cu HPV si nu exista recomandari de vaccinare specifice pentru aceste grupuri.

Alegerea vaccinului anti-HPV: Alegerea vaccinului anti-HPV trebuie sa se bazeze pe evaluarea datelor relevante locale si pe un anumit numar de factori, incluzand scala problemei de sanatate publica asociata cu HPV prevalent (cancer de col uterin, alte cancere anogenitale sau veruci anogenitale) si populatia pentru care a fost omologat vaccinul. Factorii de decizie trebuie sa ia in considerare si caracteristicile proprii ale produsului, cum ar fi pretul, conditiile de aprovizionare si considerentele programatice.

Monitorizare: Monitorizarea afectiunilor cauzate de HPV nu este o conditie necesara pentru initierea unui program de vaccinare anti-HPV si nici nu este o cerinta esentiala a unui program.

Monitorizarea impactului vaccinului anti-HPV va fi complexa si se va face cu sustinere tehnica adecvata si o buna intelegere a avertizarilor, pentru a nu trage concluzii gresite. Informatiile complete si exacte despre acoperirea vaccinului anti-HPV in functie de doza si varsta este necesara pentru monitorizarea performantei programului si pentru interpretarea datelor despre impactul vaccinarii.

Monitorizarea prevalentei infectiilor cu genotip HPV la tinerele active sexual poate furniza o indicatie timpurie asupra eficientei vaccinului, insa necesita un angajament considerabil in materie de resurse pentru cel putin 5–10 ani; prin urmare, aceasta strategie nu este recomandata pentru toate tarile.113 Totusi, toate tarile ar trebui sa ia in considerare intocmirea sau imbunatatirea notificarilor cancerelor de col uterin in registrele complete ale cancerelor sau in registrele specifice ale cancerelor de col uterin.114 Registrele specifice ale cancerelor de col uterin
sunt necesare pentru a masura impactul programelor de vaccinare anti-HPV si depistarii cancerului de col uterin.

Ca si in cazul introducerii oricarui vaccin nou, trebuie avute in vedere dispozitii pentru monitorizarea post-comercializarii, pentru a garanta siguranta. Investigarea prompta si riguroasa a oricaror reactii adverse grave ajuta la mentinerea increderii in programul de imunizare.

Prioritati pentru cercetare: Sunt necesare cercetari suplimentare pentru generarea datelor privitoare la eficienta clinica pe termen lung si durata protectiei, dupa scheme cu 2 si 3 doze. Studii multicentrice in tari cu venituri reduse, referitoare la tinere sanatoase si populatii speciale (de exemplu infectate cu HIV, adolescenti subnutriti, persoane infectate cu malarie endemica) ar trebui sa furnizeze dovezi suplimentare asupra impactului vaccinului la acele populatii. Eficienta costului si impactul schemelor de vaccinare cu 2 doze fata de 3 doze in tarile cu venituri reduse si medii necesita evaluari suplimentare.

Foto: HPV virus, genital - shutterstock.com

Cauzele cancerului de col uterin si cum evitam aparitia acestuia
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: