Cine are nevoie de fertilizarea in vitro?

Un articol de Dr Andreas Vythoulkas, medic obstetrica-ginecologie, cu supraspecializare in infertilitate

Un cuplu este considerat infertil atunci cand nu poate concepe un copil dupa 12 luni de raporturi sexuale regulate si neprotejate. Cauzele sunt impartite in egala masura intre parteneri, existand un procent foarte mic in care cauzele infertilitatii nu pot fi stabilite (se mai numeste si infertiliatte idiopatica).

Copyright interior si prima pagina: Africa Studio / Shutterstock

La femei, principalele cauze ale infertilitatii sunt ocluzia trompelor uterine ca urmare a unor infectii netratate sau tulburarilor hormonale, care deregleaza ovulatia normala, endometrioza (reprezinta cresterea anormala a celulelor endometriale in afara uterelui. Astfel, aceste celule se pot regasi pe ovare, trompe uterine, intestine, pe suprafata mucoasei din cavitatea pelvina si, in cazuri mult mai rare, chiar pe creier), varsta inaintata, distrofii ovariene etc. La barbati, principala cauza a infertilitatii este reprezentata de calitatea materialului seminal, cu alte cuvinte de numarul si calitatea sprmatozoizilor.

La tehnica de fertilizare in vitro se ajunge doar cand celelalte tratamente clasice au esuat, inclusiv inseminarea artificiala si se recomanda de la bun inceput cand diagnosticul de infertilitate este este cauzat de lipsa trompelor sau infertilitate masculina grava. Fertilizarea in vitro este o metoda revolutionara de reproducere umana asistata medical, ce presupune crearea embrionului in afara corpului uman.

Inainte de a se folosi aceasta tehnica, cuplul este supus unor analize riguroase, al caror scop este de a aduna cat mai multe date cu privire la succesul aplicarii fertilizarii in vitro. Un diagnostic corect si precis reprezinta o conditie de baza in succesul unei fertilizari in vitro. Procedura cuprinde mai multe etape, acestea fiind stimularea ovariana, colectarea ovocitelor si fertilizarea acestora cu materialul seminal provenit de la partener, urmand apoi transferul embrionului in uterul viitoarei mame. Exista si cateva riscuri ale acestei proceduri. Astfel, 25% dintre sarcinile obtinute prin FIV sunt gemelare, iar 5% sunt sarcini cu tripleti. Un alt risc este cel al sindromului de hiperstimulare ovariana si este mai des intalnit la pacientele tinere si la cele cu ovare micropolichistice.

In general, rata de succes a acestei proceduri depinde de la clinica la clinica, dar depinde si de cativa factori foarte importanti cum sunt varsta pacientei (este cunoscut faptul ca rezerva ovariana a unei femei scade dramatic dupa implinirea varstei de 35-38 de ani), metodele aplicate precum si raspunsul la tratament.