Cu televizorul la psiholog

E oare prea tarziu sa inventam acum un drog care sa anihileze efectul unuia deja prezent: privitul la televizor? Poate. Nu se mai poate face mare lucru dar pot scrie despre acest lucru, macar-ceva din "arderile mele" sper sa trezeasca cateva minti!

Ca psiholog, cred ca nu e totul pierdut. Avem artisti de mare valoare, producatori, cantareti, actori, scriitori care au ceva de transmis, chiar si pe micul ecran dar... revoltata sunt pentru ca... si-au pus altii "cortul"si se pare ca nu mai e loc.

Am tot sperat din '90 ca pleiada de nonartisti va disparea intr-o zi, ca populatia va ajunge la saturatie. Dar vad ca boala se acutizeaza - au trecut peste 15 ani (avem deja o generatie pierduta) cea a ADOLESCENTULUI DE AZI. Pe el il sensibilizeaza maneaua, sunt divinizati de show-urile tv care nu fac decat sa incurajeze barfa, uitatul peste gardul vecinului, opulenta si prostia si cu inca 1000 de astfel de exemple mai pot continua!

ADOLESCENTUL IUBESTE URATUL, uratului i se ridica astazi statuie! Cum sa nu fie asa cand ceea ce se vinde cel mai bine este violenta, irealul, suferinta umana si prostul gust? Televizorul este educatorul nr 1 al comportamentului uman de la cele mai fragede varste, el realizeaza , se pare, adaptarea noastra psihosociala, satisfactia si progresul!? Din aceasta cutie neagra ni se transmit noua idei, stari, emotii, modele pe care pana la urma inconstient ajungem sa le imitam! Suntem un popor creativ, sensibil, bun, optimist, vesel, inteligent... dar suntem hipnotizati sa uitam tocmai aceste calitati pentru ca la moda e mai nou, sa fim rai, nervosi, programati sa tipam unii la altii, sa ne bucuram da raul aproapelui.

Ar trebui ca televiziunea sa valorifice tot ce-i mai bun in om, sa asigure acel plan noemic al vietii noastre, adica sa ne integreze personalitatea si s-o cupleze activ la creativitate, educatie si promovarea valorilor prin cunoastere. AVEM nevoie de modele sanatoase, nu de exemple nocive, devierea eului este foarte puternica si toxica - tot ce iese din aceasta cutie neagra inseamna deviere iar devierea duce la boli (sociodepresia, inadaptarea, insecuritatea, izolarea si autodenigrarea - sunt numai cateva...)

In campul de miscare al fiecarui individ vis a vis de calitatea sa de privitor si reflectare a realului intram cu totii intr-o stare anomica, stare ce duce incet, incet la alienare (sociala). Ni se vorbeste la fiecare pas de sanatatea psihica a unui popor - dar cati stiu ca aceasta inseamna confort psihic, fizic si social!?

---