Incontinenta urinara si ruptura de perineu

Incontinenta urinara reprezinta o afectiune destul de frecventa in randul femeilor, insa ele vorbesc foarte rar despre aceasta din proprie initiativa, considerand-o jenanta, rusinoasa.

Incontinenta urinara afecteaza femeile de 5 ori mai mult decat barbatii. Aproximativ 10-25% dintre femeile intre 25-65 de ani sufera de o forma de incontinenta urinara, procentul crescand la 40% la femeile peste 65 de ani.

Din acest motiv ne-am propus sa aducem cateva informatii, care sa le indemne a se adresa medicului, acesta fiind primul pas pentru inceperea tratamentului si vindecarea afectiunii. Incontinenta urinara se defineste ca pierderea involuntara de urina pe cai anatomice normale, datorata unor tulburari vezicale si/sau sfincteriene. Pierderea de urina poate aparea la efort (tuse, stranut) sau poate fi insotita de alte simptome, cum sunt polikiuria (urinatul frecvent), nicturia (urinatul in timpul noptii), imperiozitatea urinara (nevoia stringenta de urinare).

Pierderea de urina este un simptom care se produce in numeroase afectiuni: malformatii congenitale genito-urinare, boli ale sistemului nervos sau cel mai frecvent (80% din cazuri), datorita insuficientei aparatului muscolo-ligamentar de sustinere - suspensie si de contentie uterovezicala. Diagnosticarea tipului de incontinenta o face medicul ginecolog, dupa examinarea clinica si dupa efectuarea unor teste specifice urodinamice.

Ruptura de perineu este un termen generic, medical, ce defineste relaxarea aparatului muscolo-aponevrotic al perineului si care nu este obligatoriu sa apara doar la femeia care a nascut pe cale vaginala. Ea poate aparea si la femeia care nu a nascut, sau la un interval mare de la nastere, la menopauza.

Ruptura de perineu poate sa nu afecteze in nici un fel pacienta, la fel de bine cum poate sa genereze disconfort sexual, uneori mergand pana la frigiditate sau la indiferenta partenerului; incontinenta urinara la eforturi din ce in ce mai mici (uneori in simplul mers pe jos) sau chiar la coborarea organelor pelvice (uter, vezica, rect) prin fanta vulvara, in afara, denumita prolaps.

Tratamentul acestei afectiuni nu poate fi decat chirurgical, operatia fiind efectuata cel mai frecvent pe cale vaginala, rareori fiind necesare si abordarea abdominala. Chirurgia perineala poate fi si estetica: asa cum multe femei isi doresc nasuri, buze sau sani mai frumosi, o parte isi doresc un perineu mai tonic, un lumen vaginal mai stramt, o satisfactie sexuala mai mare, un confort sexual ca la 20 de ani.

---