Dezvoltarea psihica la supradotati

Dintre aptitudinile cele mai evidente pe care le manifesta copii supradotati in scoala sunt cele legate de intelegerea si rezolvarea personala, originala a problemelor, intelegerea verbala si efectuarea de rationamente, motivatia pentru lectura si citire cursiva.

Factorii de personalitate imprima caracteristici de ansamblu manifestarilor individuale. Daca predomina caracteristicile pozitive, abilitatile si aptitudinile se extind asupra mai multor domenii, iar interesele devin tot mai profunde si variate. Aptitudinea potentiala sau QI ridicat este necesar pentru o performanta deosebita dar pentru valorizare trebuie adaugata motivatia care influenteaza invatarea si implicarea activa in activitate.

Modelul cadrului didactic sau al parintilor pot influenta si ele evolutia copilului. Pentru a adopta un comportamnet adecvat fata de elevii cu disponibilitati superioare si pentru a sti cum sa-i stimuleze, trateze si sa contribuie la dezvoltarea lor, profesorul trebuie sa posede pe langa o pregatire buna in specialitate si o formatie remarcabila de psihopedagog. E. P. Torrance apreciaza ca dascalul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa acorde respect pentru orice intrebare pusa de copii
2. acest respect sa fie acordat ideilor imaginative
3. sa incurajeze si sa sublinieze ca ideile emise de copii sunt valoroase
4. periodic sa dea copiilor exercitii practice ‘fara sa li se spuna ca sunt notati’
5. evaluarea sa se faca in raport de cauzele si efectele succesului si insuccesului
6. sa se creeze o atmosfera afectiva -tonifianta
7. sa se stimuleze interesul copiilor si pentru alte domenii in care nu s-au manifestat in mod expres aptitudini, dar care au tangenta cu domeniul initial
8. sa gaseasca forme de evidentiere si popularizare a performantelor de exceptie.