Despre ADHD sau Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie

Care sunt simptomele sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHA)?

Principalele simptome ale sindromului ADHD sunt:
- Hiperactivitatea copilului, ducand la un comportament necontrolat si inadecvat;
- Incapacitatea copilului de a-si mentine atentia, copilul fiind foarte usor perturbat de stimulii din jur si nu isi finalizeaza nicio activitate;
- Copilul devine impulsiv, fiindu-i afectate ariile cerebrale de inhibitie, micutul se implica in activitati diverse, unele foarte riscante, fara a deprinde capacitatea de a evalua gravitatea riscurilor la care se expune.
- tulbrari emotionale, depresie, anxietate, impresia ca ceilalti copii il resping.

Cum se diagnosticheaza ADHD?

Diagnosticul este pus cu greu. Medicul specialist – neurolog, pediatru, psihiatru sau medicul de familie – discuta cu parintii despre modul de viata al copilului, despre comportamentul acestuia, cand apare, cum este tratat micutul in familie, daca are probleme la scoala sau la gradinita, apoi copilul este atent testat prin discutii sau diverse activitati sau jocuri in functie de vartsa lui. Insa foarte importante sunt discutiile cu parintii, caci comportamentul necontrolat firesc al copilului se suprapune peste cel din sindromul ADHD si trebuie observat daca micutul chiar sufera de deficit de atentie sau comportamentul lui este influentat de mediul din jur, poate este prea alintat etc. Exista teste standardizate care fac mai usoara diagnosticarea bolii inca de timpuriu.

Din pacate insa parintii nu vor sa recunoasca faptul ca micutul lor are probleme de comportament, astfel ca ajung cu copilul in cabinetul medicului tarziu, cand copilul a inceput scoala si nu poate face fata cerintelor si normelor sociale firesti pentru varsta lui.

Astfel parintele poate sesiza cand copilul este inca in gradinita daca acesta poate desfasura activitatile in ritmul celorlalti copii.

Cum se trateaza sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHA)?

Tratamentul copilului hiperkinetic este administrat in primul rand de parinti si consta in principal in schimbarea modului de crestere si de reactionare a parintilor in fata copilului. Acestia vor fi invatati ce metode psihologice trebuie sa adopte in diverse situatii fata de copilul lor, vor trebui sa monitorizeze atent avolutia micutului si sa noteze cu regularitate comportamentul acestuia pe o perioada de timp.