In ultima vreme au aparut tot felul de carti si articole in reviste de specialitate care spun ca ,,bebelusul este o persoana’’ si trebuie tratat cu respect de la inceput intrucat el intelege mult mai mult decat poate sa exprime si este dotat cu inteligenta si personalitate aparte… Adevarul este ca, asa cum spunea un filosof cu cateva secole in urma, omul nu se naste om ci devine om, marturie stand numeroase documentare despre copii crescuti in salbaticie care nu au nici o urma de umanitate si pe masura ce inainteaza in varsta pierd treptat, pana la totalitate capacitatea de a se comporta omeneste (de a dezvolta insusiri umane). Astfel, daca va creste intre animale, el isi va insusi comportamentul acestora: va invata sa latre, sa imite diferite sunete din natura locului in care se afla dar nu va scoate nici un sunet omenesc, nimic care sa semene a cuvant, a limbaj, pana ce nu va auzi un om pe care il va imita, astfel invatand sa-l reproduca si asta pana ce nu e prea tarziu, adica pana sa treaca de varsta pana la care centrul vorbirii este activ si in asteptare de stimuli. Odata ce acest loc din creier se atrofiaza este imposibil de recuperat. Astfel au chinuit oameni de stiinta copii gasiti in salbaticie pe care i-au invatat sa spuna diferite cuvinte si acestia au murit dupa cativa ani stiind sa spuna doar unul sau doua cuvinte (eventual numele). Asa incat bebelusul nu este decat o potentialitate. El are potentialul de a fi modelat in orice fel de mediul in care traieste: de parinti, rude, societate…El este initial o salbaticiune. Catre varsta de un an atinge gradul de inteligenta al unei pisici, catre doi ani pe acela al unui catel, la 3 ani are minte cam cat o maimuta si abia mai departe capata insusiri caracteristice speciei Homo Sapiens-Sapiens. Pe la 7-8 ani este in unele privinte mai inteligent decat un adult: are o viziune mai clara asupra lumii pentru ca se afla inca in stransa legatura cu natura, adica este intuitiv si in plus mintea lui nu a fost inca ticsita de conditionari de tot felul si fiind mai libera, mai aerisita copilul este mai imaginativ, mai creativ (exploreaza si descopera) decat adultul care crede ca le stie pe toate. Avem foarte multe de invatat de la copiii nostri. Trebuie doar sa stim sa le acordam atentie: sa-I ascultam, sa-I intelegem si sa-I respectam tinand cont ca astfel ii ajutam sa-si dezvolte uriasul potential cu care s-au nascut, potentialul de a fi de mii de ori mai buni decat noi cei ce le-am dat viata. Pentru ca ei sa devina mai buni solutia nu este sa le intesam mintea cu tot felul de stiinte, de cunostinte, de doctrine si religii inguste ci sa le oferim doar minumul necesar pentru a le starni curiozitatea de a cerceta pe cont propriu. Noi trebuie sa-i ajutam sa gaseasca directia iar nu destinatia intrucat noi suntem mai toti pe cai gresite (cu totii avem defecte) ceea ce este ultimul lucru pe care il dorim pentru iubitii nostri copii. Daca ei o vor lua pe o cale gresita cel putin nu noi, parintii lor vom fi vinovati. In plus daca ii vom lasa sa faca propriile lor greseli cu siguranta vor invata din ele si vor evolua, pe cata vreme daca ii impingem sa ne calce pe urme, repetand greselile noastre vor fi doar foarte dezorientati si plini de ranchiuna pentru cei care i-au impins pe acel drum. Asta inseamna sa nu cream copii la indigo! Nu le oferiti stiinta si credinta voastra intrucat totul in lume este relativ si in continua schimbare (amintiti-va ca Galileo-Galilei a fost acuzat de erezie cand a zis ca pamantul se misca, se roteste), ci lasati-I sa-si formeze propriile lor convingeri. Astfel ei vor dobandi un sistem de valori proprii pe care vor fi mult mai bucurosi sa le respecte decat daca sunt imprumutate de la altii. In loc sa-I dresati ca pe catei sau sa-I programati ca sa functioneze robotic in societatea deja existenta, creata de voi, generatiile anterioare, ajutati-I lasandu-le libertatea de a fi creativi pentru a putea duce societatea pe un nivel mai inalt, pentru a putea crea o lume mai buna, adaptata unor cerinte mai inalte (mai aproape de Divin) iar nu pentru a se adapta lasandu-se practic calcati in picioare de meschinariile lumii voastre. Copilul este o salbaticiune. O clipa daca il lasi fara pampersi il vei gasi scaldandu-se bucuros, ba chiar gustand propriile sale excremente. Omul se naste tabula rasa-o tabla goala pe care depinde de noi ce vom scrie. Copilul este inocent pentru ca este inconstient, asemeni unui animal. El isi va pierde inocenta in schimbul dobandirii cunoasterii insa daca il lasam sa evolueze catre inflorirea propriei constiinte, sa devina el insusi, ca o samanta de mustar din care a crescut un copac falnic, el isi va recapata inocenta fara a-si pierde constienta. Iar inocenta inseamna fericire. Fiecare om se naste cu un anume potential, un anumit talent, o inclinatie, o chemare. A-i denatura potentialul dandu-i directii impuse din exterior este ca si cand am porunci unui tufis trandafir sa faca flori de nufar. Din pacate exact asta fac porintii de generatii intregi: cer unui copil care se naste talentat la desen, pictura sau poezie sa devina avocat sau matematician. Si din cauza ca nu a fost lasat sa-si urmeze potentialul copilul respectiv va deveni un adult nefericit. Si ne mai intrebam de ce exista suferinta in lume! Asa incat doar daca este tratat ca o persoana, persoana insemnand individualitate, cu respect si consideratie inca din prima zi de viata el va avea sansa sa-si atinga potentialul, devenind o personalitate complexa si unica, un om cu O mare. Majoritatea dintre noi suntem atat de mici…de ce sa ne schilodim si copiii? Un articol de Livia-Elena Ionescu
Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!
15 moduri simple de a ne respecta propriul corp
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: