Setari Cookie-uri

Cum e sa fii mama?

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie deruleaza in aceasta toamna proiectul "Cum e sa fii mama?" Proiectul abordeaza tematica relatiei cu copilul in perioada imediat urmatoare nasterii si in copilaria mica. Experienta terapeutica arata ca momentul in care o femeie devine mama este incarcat de sentimente, adesea contrare, trairi afective intense, amintiri ale evenimentelor din propria copilarie, indoieli si foarte multe intrebari.

Iata principalele situatii cu impact psihologic care pot aparea:

- stri depresive, anxioase, temeri nejustificate i chiar fobii ce apar dupa nastere.

- sentimentul inutilitii, tind s-i supraprotejeze bebeluul sau se simt vinovate c nu se descurc aa cum “trebuie”.

- Sentimentul de a fi depasite de situatie, incapabile s fac fa, s-i ingrijeasc bine copilul, mai ales dupa nasterea primului copil

- plansul i disperarea, oboseala i starea de tensiune, orice mic problem poate lua proporiile unei catastrofe

Cele mai frecvente cauze pentru care mamele cer ajutor pentru copilul sunt:

- probleme de alimentaie i somn
- hiperactivitate, agitaie sau lentoare
- intarziere psiho-motorie
- dificulti de adaptare, de comunicare i relaionare,
- probleme de limbaj
- agresivitate sau auto-agresivitate.

In general, mamele ajung la psiholog cand simt ca “ceva nu este in regula” cu copilul lor din punct de vedere al dezvoltarii psihice, cand exista probleme de comunicare cu copilul sau in familie, cand medicul le recomanda consiliere psihologica sau psihoterapie in legatura cu o problema a copilului lor, cand ele insele se simt deprimate, stresate, cand par sa se afle intr-un “cerc vicios”, intr-o situatie incerta, ambigua, lipsita de perspective, cand relatia cu partenerul este dificila si mama se simte coplesita, lipsita de sprijin, neinteleasa.

CPAP propune incepand cu luna octombrie un grup de suport pentru mame cu copii mici. In cadrul grupului, se urmareste:

- Exprimarea in cuvinte a propriilor temeri, dorine, planuri, sperane legate de ce inseamna a fi mam, legate de propriul copil i de modul in care mama il percepe i il simte;

- Amintirea propriilor triri i nevoi din copilrie;

- Apropierea de starea bebeluului i a copilului mic, si invatarea intelegerii si descufrarii sensului reaciilor lui;

- Renunarea la idei preconcepute in privina creterii copiilor, la tiparele folosite in educaie;

- Descoperirea de noi modaliti de comunicare i relaionare cu propriul copil i cu ceilali membrii ai familiei.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
28 Septembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.