Setari Cookie-uri

Cum e sa fii mama?

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie deruleaza in aceasta toamna proiectul "Cum e sa fii mama?" Proiectul abordeaza tematica relatiei cu copilul in perioada imediat urmatoare nasterii si in copilaria mica. Experienta terapeutica arata ca momentul in care o femeie devine mama este incarcat de sentimente, adesea contrare, trairi afective intense, amintiri ale evenimentelor din propria copilarie, indoieli si foarte multe intrebari.

Iata principalele situatii cu impact psihologic care pot aparea:

- stãri depresive, anxioase, temeri nejustificate ºi chiar fobii ce apar dupa nastere.

- sentimentul inutilitãþii, tind sã-ºi supraprotejeze bebeluºul sau se simt vinovate cã nu se descurcã aºa cum “trebuie”.

- Sentimentul de a fi depasite de situatie, incapabile sã facã faþã, sã-ºi ingrijeascã bine copilul, mai ales dupa nasterea primului copil

- plansul ºi disperarea, oboseala ºi starea de tensiune, orice micã problemã poate lua proporþiile unei catastrofe

Cele mai frecvente cauze pentru care mamele cer ajutor pentru copilul sunt:

- probleme de alimentaþie ºi somn
- hiperactivitate, agitaþie sau lentoare
- intarziere psiho-motorie
- dificultãþi de adaptare, de comunicare ºi relaþionare,
- probleme de limbaj
- agresivitate sau auto-agresivitate.

In general, mamele ajung la psiholog cand simt ca “ceva nu este in regula” cu copilul lor din punct de vedere al dezvoltarii psihice, cand exista probleme de comunicare cu copilul sau in familie, cand medicul le recomanda consiliere psihologica sau psihoterapie in legatura cu o problema a copilului lor, cand ele insele se simt deprimate, stresate, cand par sa se afle intr-un “cerc vicios”, intr-o situatie incerta, ambigua, lipsita de perspective, cand relatia cu partenerul este dificila si mama se simte coplesita, lipsita de sprijin, neinteleasa.

CPAP propune incepand cu luna octombrie un grup de suport pentru mame cu copii mici. In cadrul grupului, se urmareste:

- Exprimarea in cuvinte a propriilor temeri, dorinþe, planuri, speranþe legate de ce inseamna a fi mamã, legate de propriul copil ºi de modul in care mama il percepe ºi il simte;

- Amintirea propriilor trãiri ºi nevoi din copilãrie;

- Apropierea de starea bebeluºului ºi a copilului mic, si invatarea intelegerii si descufrarii sensului reacþiilor lui;

- Renunþarea la idei preconcepute in privinþa creºterii copiilor, la tiparele folosite in educaþie;

- Descoperirea de noi modalitãþi de comunicare ºi relaþionare cu propriul copil ºi cu ceilalþi membrii ai familiei.

Citește și:

Kudika
28 Septembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: