De la Cleopatra la femeia moderna: utilizarile traditionale si cosmetice ale mierii

Printre alimentele stramosilor nostri s-a aflat si mierea, pe care ei si-o procurau, nu fara riscuri, din fagurii pe care albinele ii construiau in scorburile copacilor sau in crapaturile ascunse ale stancilor.

Cu timpul, oamenii au observat ca mierea le poate vindeca si suferintele, nu numai indulci bucatele. Istoria scrisa a utilizarii mierii ca medicament a inceput odata cu poporul sumerian. O tablita de lut din Sumer mentioneaza mierea ca remediu pentru ulcerele de piele (3000 i. Hr) iar in papirusul Ebert se regasesc numeroase retete cu miere. Pentru Aristotel, Pitagora sau Hipocrat, mierea era remediu, aliment, mijloc de mentinere a tineretii, produs dermatocosmetic.

In toate aceste ipostaze, mierea apartine culturilor tuturor continentelor, de la poporul Maori din Noua Zeelanda la cel incas, chinez ori indian. Astfel, mierea intra in compozitia numeroaselor preparate ayurvedice, avand calitatea gustului dulce (madhura rasa) si astringent la final (kashaya anu rasa), fiind grea, uscata si rece. Mierea favorizeaza procesul de vindecare, potenteaza efectele plantelor terapeutice si poate prelungi viata. In cadrul pentagramei medicinei traditionale orientale, mierea apartine elementului Pamant, avand savoare dulce, natura neutra, Qi echilibrat, tropism principal pentru meridianul Pamant, Splina – Pancreas si Intestin gros, recunoscandu-i-se rolul nutritiv, dezintoxicant si umidifiant, fiind trecuta in randul medicamentelor pentru intinerire si longevitate.

Medicina traditionala utilizeaza mierea ca vehicul pentru remedii antiparazitare sau vermifuge, ca expectorant, diuretic si laxativ, iar in aplicatii externe ca remediu pentru ranile infectate, ulceratiile de toate tipurile, afectiuni bucale, ulceratii si ORL.

Compozitia mierii

Mierea este produsa din nectarul florilor cules de albine si transportat mai apoi in stup. Aici el este preluat de altele, in gusa carora este prelucrat cu ajutorul secretiilor respective, dupa care produsul final este depus in faguri sub forma de miere. Pentru un kilogram de miere albinele transporta si prelucreaza in stup intre trei si patru kilograme de nectar.

Mierea contine apa, glucide (fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza etc.), proteine (din care 12 aminoacizi precum leucina, alamina, metionina), substante minerale (calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, siliciu, sodiu, sulf etc.), vitamine (B1, B2, B6, acid folic), enzime, alte substante (aromatice, graunte de polen, factori antibiotici etc.)

---