Acupunctura - o terapie milenara

Foarte multa vreme, chinezii au incercat sa explice mecanismele acupuncturii facand apel la principiile filosofiei Tao, care considera Universul un tot format din materie si energie, stapanit de doua forte, Yin si Yang. Aceste forte sunt intr-o continua miscare, una urmand celeilalte, la infinit. Vechii chinezi mai spuneau ca omul (microcosmosul) este in armonie cu Universul (macrocosmosul). Se considera ca atunci cand legaturile dintre om si Univers erau perturbate, boala se producea, iar ruperea lor insemna moarte.

Medicina traditionala chineza spune ca prin corpul omului viu circula fara intrerupere mai multe feluri de energii care intretin activitatea tuturor organelor si apara organismul de orice agresiune. Aceste energii circula prin niste canale imaginare, denumite meridiane, prin analogie cu meridianele Pamantului. Fiecare meridian are legaturi directe cu un anumit organ, al carui nume il si poarta. Pe traseul meridianelor principale, al caror sediu se afla in piele, se gasesc punctele de acupunctura, pe care specialistii le stimuleaza cu diverse mijloace: ace de acupunctura, masaj, curenti speciali (electropunctura), caldura (moxibustie), injectare de vitamine, ser fiziologic, raze laser etc.

Din cele aproximativ 800 de puncte, cate se afla pe cele 12 perechi de meridiane principale si doua extraordinare, acupunctorii folosesc in mod frecvent in jur de 100. Punctele de acupunctura sunt localizate prin palpare, masuratori sau cu aparate electronice.

In conceptia medicinii traditionale, scurgerea armonioasa a energiilor prin meridiane inseamna sanatate, iar perturbarea ei, boala. Cauzele perturbarii scurgerii energiilor sunt numeroase: frigul, umiditatea, bucuria, spaima, tristetea, oboseala, alimente daunatoare, traumatisme, ereditatea etc.

Pentru precizarea diagnosticului, medicul traditionalist foloseste patru metode: interogatoriul (consta in intrebari cu privire la debutul bolii, evolutia simptomelor, stilul de viata, conditiile de munca si de locuit ale bolnavului); inspectia (examinarea bolnavului in intregime pentru descoperirea unor defecte fizice, colorarea pielii intr-un anumit fel, a unor tumori, ascultarea respiratiei); palparea pulsului, meridianelor si punctelor de acupunctura.