Setari Cookie-uri

Povestea cutremuratoare a fetitei cu tumora pe creier

"Nu cred ca vreun parinte ar putea primi o veste mai rea despre copilul sau …" este primul lucru pe care ni l-a spus tatal Dariei, fetita eroina a povestii noastre.

A avut dreptate mami. Nu am simtit nimic. Mai usor ca un vis” sunt primele cuvinte ale Dariei in momentul in care a deschis ochisorii verzi si curati, trezindu-se dupa anestezie pe masa de operatie.

fata operata de tumora pe creier

Dupa cateva zile de greata si stari de voma, Daria a plecat acasa neschimbata. Acelasi par lung si bogat, acelasi zambet de soricel (eu spun ca e de iepuras), aceeasi ”intelepciune copilareasca” care a facut-o sa le spuna parintilor inainte de operatie: “Nu inteleg de ce plangeti… problema e a mea, nu a voastra, iar eu l-am ales pe Domnul Doctor si totul va fi foarte bine.” Lunea viitoare, Daria incepe scoala, iar viata ei va fi cel putin la fel de buna ca inainte de operatie. Nimeni nu va sti ce i s-a intamplat si nu va avea nici macar scutire de la orele de educatie fizica.

De unde vine prapastia dintre preconceptiile parintilor Dariei si linistea micutei, increderea de care a dat dovada de la un capat la altul al acestei povesti cu final fericit? Sa fie inocenta copilareasca? Cu siguranta, insa de ce ar trebui ca aceasta sa fie inabusita de spaima adultilor? Atata timp cat rata de success a interventiilor Doctorului Sergiu Stoica este covarsitoare, comparabila cu statisticile din Statele Unite, similara cu lipsa de complicatii a unor operatii banale de chirurgie generala.

Citește și:

Sa fie spitalul nostru nou-nout unde a avut loc operatia si ingrijirea post-operatorie? Poate, intr-o anumia masura. Insa Doctorul Stoica are aceeasi rata de succes, folosind aceleasi instrumente cand opereaza la Marie Curie ca si in spitalele Regina Maria.

Prapastia vine din reputatia pe care neurochirurgia craniana o are in Romania. Izolarea tarii dinainte de ’90, pe de o parte, dar mai ales inertia si inchistarea scolii romanesti din ultimii 22 de ani face mai multe victime decat ne putem imagina. Vieti pierdute, mutilate; imposibilitatea tehnica de a rezolva problema a mii de romani care an de an sunt victime ale tumorilor craniene. Capete rase, cicatrici uriase, bucati mari din craniu dislocate si apoi hemoragii, paralizii, pierderea sau afectarea unor functiuni vitale … Asta este ceea ce stim si ce ne umple de groaza. Asta este ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor.
Daria si alte sute de romani, operati ca si ea, ne-ar contrazice. Ne-ar rade in fata.

Citește și:

Foto: Shutterstock.com

Vizionare placuta


Kudika
11 Septembrie 2012
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.