Complexul psihologic al Cenusaresei - Independenta inca sperie!

Suntem puternice si nu o spun ca sa aud rasete si chicoteli din spatele monitorului. Ne-am nascut sa fim invingatoare. Si nu o spun pentru ca invinsii sa se sesizeze. Am luat lectii de independenta inca de pe vremea cand ne aflam in pantecul mamei. Mai apoi am invatat sa stim ce vrem. Am invatat sa luptam pentru ceea ce ne dorim. Infruntam lumea cu pleoapele deschise. Inca din copilarie avem o atitudine bataioasa. Nu ne temem de nimic. Nu plangem decat rar si atunci in situatii exceptioanale in care si un barbat ar varsa apa cu sare. Nu suntem slabe si nu stim sa ne vaitam. Actionam si obtinem. Castigam.

Nu ne schimbam dupa cum se schimba ceilalti. Noi devenim. Ne transformam. Evoluam. Nu ne impiedicam de o criza. Ne reevaluam prioritatile. Ne reinventam. Si intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, ajungem acolo unde ne dorim. Iubim, dar nu devenim dependente. Iubim mult, dar, in cazuri extreme, am putea sa mergem mai departe si iubind mai putin. Cam asa suntem noi femeile de acolo, femeile moderne din societatea moderna de astazi. Cu un partener sau fara, cu sot sau fara, cu copil sau fara, suntem independente din cap pana in picioare. Cenusaresele care se ascund in fiecare din noi sunt pe cale de disparitie. Numarul lor se imputineaza pe zi ce trece. Complexul Cenusaresei pare a fi anihilat si redus la tacerea absoluta. Oare asa sa fie? Unii psihologi sunt de cu totul o alta parere. Si ce inseamna de fapt complexul Cenusaresei in psihologie?

In 1981, Colette Dowling, in cartea sa “Complexul Cenusaresei- "Teama ascunsa a femeilor de independenta” dezbate pe larg acest subiect. Complexul psihologic al Cenusaresei este de fapt un intreg lant al slabiciunilor feminine in care veriga slaba este chiar ea... teama de independenta. Este un amalgam de sentimente, atitudini si frici care le determina pe femei sa isi nege, sa isi suprime sau sa nu aiba suficienta incredere in propriile abilitati.

Femeia Cenusareasca este perfect constienta de asteptarile pe care societatea le are de la ea, insa viziunea sa asupra vietii este una usor nerealista si indepartata de normalitate. Discrepanta dintre ceea ce are si ceea ce isi doreste este prea mare, tocmai de aceea femeia Cenusareasa se simte nefericita si trista. Detine siguranta ca prin ea insasi nu se poate ridica la inaltimea acestor asteptari. Vrea intr-adevar metamorfozarea vietii sale, vrea transformarea ei profunda, vrea ca ceva sa se schimbe in viata sa. Dar se multumeste cu visatul, cu doritul, cu o atitudine irational de pasiva. Intr-un sens concret, material si palpabil, nu intreprinde nimic. Si culmea… ca si in basmul Cenusaresei, in care exista numeroase personaje negative care ii ingreuneaza drastic drumul spre fericirea adevarata, prin minimalizarea valorii persoanei sale, multi dintre cei din jurul sau nu fac mai nimic ca sa o ajute. Dar solutia adevarata exista in ea insasi. Insa pana aici este calea cea mai lunga…