Sindromul Genovese: Fata cea urata a umanitatii

Imi vine apoi in minte un incident recent petrecut la statia de metrou Victoriei. Nu este un moment pe care sa mi-l amintesc cu mandrie si acum imi dau seama ca am experimentat la randul meu “apatia spectatorului”. Era dimineata si urcam scarile rulante alaturi de alti oamen. Un batran cade pe spate. Nicio reactie din partea unuia dintre noi. O doamna aflata la capatul scarilor striga “ridicati-l odata”. Am reactionat si am iesit din inertia noastra. Mai multe maini s-au grabit sa il ajute sa il ridice, alti oameni si-au vazut linistiti de drumul lor…. Pentru lipsa mea de reactie si omenie, am avut mustrari toata ziua. Omul acela ar fi putut sa moara…

Apatia Trecatorului Grabit: Cand pur si simplu nu e treaba ta…

Uciderea lui Kitty Genovese a devenit celebra prin reactia apatica a martorilor si in psihologia sociala aceasta controversata reactie de non-actiune este cunoscuta sub denumirea de “sindromul Genovese” (sindromul spectatorului sau sindromul responsabilitatii difuze). Cazul Kitty Genovese este asociat cu cel al apatiei urbane. Conform acestei teorii psiho-sociale, este mai putin probabil ca un individ sa ajute o persoana aflata intr-o situatie de criza daca in jurul sau se afla mai multe persoane (care ar putea sa faca acelasi lucru) decat atunci cand se afla singur sau intr-un grup mai restrans.

Un exemplu de apatie a spectatorului este si cel din autobuz cand nimeni nu cedeaza locul unei femei insarcinate sau unui batran. Toti se asteapta ca celalalt sa se ridice si sa-i cedeze locul. Pentru ca nimeni nu evadeaza din inertie si nu se ridica, individul respectiv nu se va oferi nici el sa cedeze locul. Daca o alarma de incendiu suna intr-o cladire si nimeni nu are nicio reactie, nu va exista nicio reactie nici din partea ta. Nu rare sunt situatiile de urgenta: un accident de masina, un infarct pe strada, un lesin, etc cand multi dau din umeri afirmand ca nu este “treaba lor” si isi vad mai departe de drum. “Daca altii nu ajuta, de ce sa ajuti tocmai tu?” Sindromul Genovese: Fata cea urata a umanitatii

Exista insa mai multe explicatii psihologice ale acestui fenomen al indiferentei si al inertiei umane. Exista o stare initiala de observatie in care fiecare din martorii intamplarii studiaza comportamentul celor din jur. Avem tendinta de a ne uita la modalitatea in care ceilalti actioneaza la problemele care apar in anumite circumstante. Inconstient, fiecare din membrii grupului are impresia ca celalalt va interveni in orice moment si fiecare presupune ca celelalt este mai in masura decat el sa ajute.

---