Au existat numeroase si diferite modalitati de abordare, atentia fiind concentrata mai ales asupra factorilor genetici, biochimici si a experientei din copilarie in fundamentarea unei predispozitii la tulburarile afective in viata adulta. Privarea materna. Psihanalistii au sugerat ca privarea, in copilarie, de afectiune materna prin separare sau pierdere predispune mai tarziu, la depresie. De asemenea, pierderea simbolica sau reala a unei persoane apropiate daca este resimtita ca rejectie, poate duce la depresie. Oricare ar fi natura pierderii, persoana deprimata reactioneaza intens deoarece situatia actuala readuce in prim plan temerile unei pierderi timpurii care a aparut in perioada copilariei. Teoriile psihanalitice ale depresiei se centreaza pe pierdere, pe supradependenta aprobarii externe si pe internalizarea sentimentelor agresive. Relatiile cu parintii (nepasatori sau hiperprotectivi). Evenimente de viata stresante (de exemplu: pierderea unui parinte inainte de varsta de 11 ani este evenimentul cel mai des asociat cu dezvoltarea ulterioara a depresiei). Din perspectiva comportamentala, teoreticienii invatarii sustin ca absenta intaririi joaca un rol important in depresie. Inactivitatea persoanei deprimate si sentimentele de tristete se datoreaza unei rate scazute a intaririi pozitive si/sau unei rate ridicate de experiente neplacute. Teoriile cognitive ale depresiei se concentreaza nu numai asupra a ceea ce fac oamenii, dar si asupra modului in care se vad pe sine si lumea. Indivizii depresivi se asteapta mai degraba la esec, au ganduri negative despre sine, despre experientele prezente si despre viitor. De asemenea, persoanele care atribuie evenimente negative unor cauze interne, stabile in timp si care afecteaza multe domenii din viata lor sunt mai predispusi la depresie. TRATAMENT In tratarea tulburarii depresive majore, psihoterapia in asociere cu antidepresivele este mai eficienta decat oricare din aceste tratamente aplicate izolat. Psihiatrie. Tulburare psihica. Tratament. Cosmarurile Cosmaruruile apar la aproximativ 10 50% dintre copii, si 5-10% dintre adulti. Pot sa apara in orice moment al somnului, fiind trait intens – anxietate, vocalizare, motilitate. La trezire se constata o buna evocare a continutul visului. Sursa: Psiholife.ro
Citeste si:
Ce este mania persecuției?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: