Tipul sangvin este extravertit si stabil si se prezinta ca un individ sociabil, vessel, optimist. Sub raport comunicational, tipul sangvin prezinta calitati superioare celor ce caracterizeaza celelalte temperamente fiindca dezvolta extraordinar de usor relatii interpersonale si poseda simtul umorului, atragandu-si simpatia anturajului.
Tipul coleric este extravertit si nevrotic, ceea ce ii produce o stare de agitatie permanenta si il face activ, excitabil, egocentric si inclinat spre histrionism. Tipul coleric comunica mai greu cu semenii sai intrucat este inclinat spre rigiditate si intoleranta, se comporta adesea arogant si nu are rabdare sa asculte opiniile contrare convingerilor sale.
Tipul flegmatic este introvertit si stabil si se distinge prin calm, masura, autocontrol. In contrast cu tipul coleric, care traieste totul la modul paroxistic, tipul flegmatic cunoaste rareori stari extreme de fericire sau disperare. Echilibrul sau emotional face din flegmatic un bun partener de discutie pentru ca nu se infierbanta excesiv, este conciliant, stie sa il asculte si sa il respecte pe interlocutor.
In fine, tipul melancolic este introvertit si nevrotic si, in consecinta, are o fire meditative, este serios, dar si suspicios si alarmist. Comunica anevoie, fiind inclinat mai degraba catre o viata solitara. Tipul melancolic cade usor prada starilor de depresie si evita dialogul cu persoanele agresive sau ironice. Situat la antipodul tipului sangvin, are toate sansele sa fie pe atat de nefericit pe cat de incantat de sine e acela.
Caracterizarile de mai sus ar parea sa precizeze ca fericirea si, respectiv, nefericirea tin de o anume predestinare, o data ce temperamentul este mostenit si nu sta in puterea noastra sa il modificam. Ori, in opinia comuna, fericirea depinde de existenta unor imprejurari favorabile, conditiile invocate cel mai frecvent fiind un venit substantial, o viata de familie implinita, prieteni devotati, o slujba care sa ofere satisfactii profesionale, o forma fizica buna etc. Totusi, experienta sociala arata ca lucrurile nu sunt atat de simple.
Harry Nelson sustine ca o situatie care corespunde asteptarilor noastre nu ne poate aduce nici fericirea, nici nefericirea, ea constituind un soi de “nivel 0” al echilibrului nostru sufletesc. Doar aparitia unor evenimente mai favorabile decat cele prevazute poate constitui o modalitate de a atinge fericirea. Din pacate insa, un sir mai lung de asemenea intamplari ne ridica stacheta pretentiilor. Ca urmare, nivelul nostru de adaptare creste si incetam sa mai experimentam fericirea asa cum trebuie. Acum, pentru a atinge din nou fericirea avem nevoie de alte evenimente placute si tot asa...
Citeste articolul integral pe Garbo.ro
Spune-ti parerea!