Inteligenta masurata prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental si valorificata mai ales in scoala si la universitate. Inteligenta emotionala este mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate si de relatiile interpersonale. Pentru a putea dezvolta aceasta inteligenta, doua etape sunt importante: simpatia si empatia.
Prima etapa, simpatia, este capacitatea de a ne identifica cu experienta si emotia pe care le traieste persoana din fata nostra ca si cum am fi acea persoana: a plange, a rade, a-i simti frica. Dar niciodata nu trebuie sa uitam acest „ca si cum”.
A doua etapa este empatia propriu-zisa care este capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.
Este important sa fim in contact cu lumea exterioara „aici si acum” si ceea ce se petrece in interiorul nostru si, paralel, sa observam procesul intern care se dezvolta. Este important sa privilegiem contactul „aici si acum” cu celalalt sau grupul astfel incat sa fim cu totul prezenti in raport cu noi insine si cu ceilalti pentru a putea raspunde nevoilor noastre si pentru a crea astfel o relatie. Ne putem da astfel seama ca noi deformam realitatea celuilalt proiectand asupra lui opinii si transferand sentimente care vin din trecutul nostru si care sunt nepotrivite in prezent cu aceasta persoana.
Spune-ti parerea!