Sindromul TORCH - un grup de infectii ce afecteaza sarcina

• Nastere prematura;
• Probleme de dezvoltare a fatului;
• Afectari neurologice: microcefalie, hidrocefalie, convulsii, deficite motorii, afectari ale functiei cognitive (probleme de memorie, de invatare, de limbaj etc);
• Afectari ale unor organe precum ochii, urechea interna, ficat, inima (malformatii cardiace congenitale);
• Alte boli cronice.

Screeningul prenatal pentru sindromul TORCH:

Testul TORCH reprezinta un grup de analize de sange ce determina titrul de anticorpi specifici germenilor implicati in infectiile grupului TORCH. Acet test determina prezenta si contentratia in sange a anticorpilor – substante produse de sistemul imunitar in prezenta unor compusi din structurile agentilor patogeni (antigene).

Cand proba de sange este prelevata la scurt timp dupa expunerea la agentul patogen, titrul anticorpilor poate fi scazut sau absent (“fereastra imunologica”), pentru ca organismul inca nu a avut timp sa produca anticorpi. De altfel, o femeie poate avea anticorpi in sange datorita unei infectii mai vechi sau a unui vaccin. O a doua proba de sange se preleveaza 10 – 21 zile mai tarziu, pentru a vedea evolutia concentratiei anticorpilor, in sensul cresterii titrului. Cresterea semnifica o noua infectie, recenta, in timp ce mentinerea titrului la acelasi nivel la ambele determinari indica o infectie veche. Acest lucru este important pentru ca infectiile vechi nu provoaca afectarea fatului, cu exceptia herpesului. Doar infectiile noi, aparute in prima parte a sarcinii implica riscuri de sanatate pentru fat.

Cine este candidat pentru testul TORCH?

Orice femeie gravida cu antecedente obstetricale sau care a fost expusa infectiilor TORCH, ar trebui sa-si faca testul prenatal.

Atunci cand s-a stabilit o infectie TORCH a mamei, medicul va decide masurile care se impun, in functie de mai multi factori printre care tipul infectiei, varsta fatului, titrul de anticorpi, momentul expunerii etc. Pentru unele infectii este posibil tratamentul, cu pastrarea sarcinii, in timp ce pentru altele se indica avortul terapeutic.

Diagnosticul la nou-nascut:

Obiectivarea infectiei la nou nascut se face la fel, prin analizarea unei mostre de sange obtinuta prin punctia calcaiului. Acesta este un test screening iar unele infectii pot necesita efectuarea in plus a altor analize pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine. In cazul toxoplasmozei, a sifilisului sau rubeolei poate fi necesara obtinerea unei probe de lichid cerebrospinal de la fat. In cazul citomegalovirusului diagnosticul se pune pe cultivarea virusului intr-o proba de urina de la fat in timp ce pentru herpes simplex este necesara cultura pe mostre de tesut.

---