Cat de mult vei trai?

Viata e lucrul cel mai de pret pe care l-a primit omul. O continua provocare, cu suisuri si coborasuri, cu intrebari care primesc raspuns. Sau nu. Pe masura ce incepem sa ne cunoastem mai bine, un gand ne macina perpetuu: cat de mult vom trai? Suntem siguri numai de viata pe care o avem acum, fara sa stim ce anume se va intampla mai departe. Luam o multime de decizii, unele bune, altele mai putin bune. Evenimente multiple de afecteaza in asemenea hal, incat spunem pe loc "de azi viata mea se schimba". Cand ne simtim rau fizic, cand ne trezim cu multe kilograme in plus, cand stresul de la serviciu ne terorizeaza, stim ca trebuie sa ne schimbam stilul de viata. Facem multe liste, multe planuri si renuntam la ele in scurt timp, din atatea motive.

Scriam acum ceva timp in Punct si de la capat despre cum repetam cicluri si ne reanalizam, pornind noi vieti sub semnul uneia singure. Nu avem momentan antigerasonul care il facea pe tataie sa nu paraseasca lumea decat din plictiseala si la directivele celorlalti (Bun venit printre maimute, Kurt Vonnegut), dar avem invataminte excelente de la persoane aflate in diferite colturi ale lumii. Se spune ca, genetic vorbind, avem varsta inscrisa in gene. Ei bine, fenotipul este atat de puternic in zilele noastre, incat mediul inconjurator si toate activitatile pe care le intreprindem ne influenteaza in asemenea masura, incat ne putem numara zilele pe baza acestor criterii simple. Cum sa facem sa traim mai mult?

Sui generis, ne referim la stilul de viata, la mediu, la alimentatie, la sport, la felul de a privi viata, la materialul genetic. Toate acestea fac un cocteil pe care Dan Buettner, scriitor si explorator, l-a analizat cu atentie intr-un studiu deosebit de interesant. Dan a tinut in septembrie 2009 si o conferinta TED, pe care o puteti urmari putin mai jos. Merita din plin. Sunt 20 de minute pline de adevar, de farmec, de oameni. Dan spune ca omul se impotriveste naturii incercand sa traiasca mai mult, cand rolul sau procreativ il scoate la un moment dat din mecanismul firesc al evolutiei. Dar, avand constiinta, inteligenta, rude, sentimente, cum poate el sa paraseasca scena? Cine nu si-ar dori sa ramana aici?

Buettner a facut cercetari si a izolat asa numite Zone Albastre, zone in care populatia are multi centenari. Dar de ce stau lucruri tocmai asa in Zonele Albastre? De ce in Sardinia, in Okinawa sau intr-o anumita portiune din California, oamenii tind sa traiasca peste o suta de ani, ramanand capabili sa munceasca pentru familiile lor, sa se bucure in continuare la maximum de fiecare zi si sa zambeasca?