Stresul: dominanta societatii cizilizate

Oamenii au avut dintotdeauna intuiţia faptului că stările de nelinişte (anxietatea), orele extenuante de muncă, nesiguranţa unui viitor ameninţator, neinţelegerile cu cei apropiaţi pot declanşa boli somatice şi psihice. Permanent simţim povara presiunilor, a constrangerilor exterioare, resimţim frustrări şi tensiuni emoţionale ce nu fac altceva decat să ne tulbure, ajungand chiar să distrugă echilibrul mental şi biologic.

In fiecare zi intalnim oameni ce incearcă să reziste “atacurilor”, să concilieze dorinţele proprii in ecuaţia eficienţei sociale, cu un consum imens, nu intotdeauna justificat, fiind atraşi in capcana identificării greşite a adevăraţilor agenţi stressanţi, atat exteriori cat şi interiori; de ex: tensiunile din spaţiul profesional, ce nu-şi găsesc modalitatea de manifestare in acceaşi zonă, sunt exprimate, uneori in forme abuzive, agresive, faţă de persoane considerate apropiate, „care ne pot inţelege şi alina”: partener de viaţă, copii, prieteni.

Psihologii au creionat profilul persoanei dominată de stress, atrăgand atenţia asupra factorului de risc ce-l presupune o viaţă trăită sub semnul unei tensiuni continue: apatie/agitaţie; somn excesiv/insomnie; iritabilitate, agresivitate, apetit pentru stări conflictuale/pasivitate, indiferenţă; scăderea capacităţii de concentrare, de reţinere a informţiilor, a eficienţei personale; tulburări fiziologice (care nu sunt semne ale unor boli, cronice sau nu): palpitaţii, respiraţie ingreunată, senzaţie de sufocare, scăderea in greutate sau alimentaţie excesivă, etc; plonjarea intr-o lume imaginară, pentru a eluda realitatea, devenită imposibil de controlat; negarea responsabilităţilor, ce par a fi prea multe şi prea sufocante.

O astfel de persoană, dominată de stress, este candidatul perfect pentru: imposibilitatea stabilirii unor relaţii de prietenie, de parteneriat, etc; perpetuarea stărilor conflictuale din familie; eşec in plan profesional; consum şi dependenţă de: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, etc.

Psihologii ne reamintesc duioşia cu care mamele ştiu să netezească frunţile copiilor, alungand toate temerile şi neliniştile cuibărite intr-un sufletele lor - dragostea fiind cea mai directă cale de atenuare a neliniştii, cale al cărui principiu activ se rătăceşte, din nefericire, de mulţi dintre noi, odată ajunşi la maturitate.