Stresul: dominanta societatii cizilizate

Oamenii au avut dintotdeauna intuiþia faptului cã stãrile de neliniºte (anxietatea), orele extenuante de muncã, nesiguranþa unui viitor ameninþator, neinþelegerile cu cei apropiaþi pot declanºa boli somatice ºi psihice. Permanent simþim povara presiunilor, a constrangerilor exterioare, resimþim frustrãri ºi tensiuni emoþionale ce nu fac altceva decat sã ne tulbure, ajungand chiar sã distrugã echilibrul mental ºi biologic.

In fiecare zi intalnim oameni ce incearcã sã reziste “atacurilor”, sã concilieze dorinþele proprii in ecuaþia eficienþei sociale, cu un consum imens, nu intotdeauna justificat, fiind atraºi in capcana identificãrii greºite a adevãraþilor agenþi stressanþi, atat exteriori cat ºi interiori; de ex: tensiunile din spaþiul profesional, ce nu-ºi gãsesc modalitatea de manifestare in acceaºi zonã, sunt exprimate, uneori in forme abuzive, agresive, faþã de persoane considerate apropiate, „care ne pot inþelege ºi alina”: partener de viaþã, copii, prieteni.

Psihologii au creionat profilul persoanei dominatã de stress, atrãgand atenþia asupra factorului de risc ce-l presupune o viaþã trãitã sub semnul unei tensiuni continue: apatie/agitaþie; somn excesiv/insomnie; iritabilitate, agresivitate, apetit pentru stãri conflictuale/pasivitate, indiferenþã; scãderea capacitãþii de concentrare, de reþinere a informþiilor, a eficienþei personale; tulburãri fiziologice (care nu sunt semne ale unor boli, cronice sau nu): palpitaþii, respiraþie ingreunatã, senzaþie de sufocare, scãderea in greutate sau alimentaþie excesivã, etc; plonjarea intr-o lume imaginarã, pentru a eluda realitatea, devenitã imposibil de controlat; negarea responsabilitãþilor, ce par a fi prea multe ºi prea sufocante.

O astfel de persoanã, dominatã de stress, este candidatul perfect pentru: imposibilitatea stabilirii unor relaþii de prietenie, de parteneriat, etc; perpetuarea stãrilor conflictuale din familie; eºec in plan profesional; consum ºi dependenþã de: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, etc.

Psihologii ne reamintesc duioºia cu care mamele ºtiu sã netezeascã frunþile copiilor, alungand toate temerile ºi neliniºtile cuibãrite intr-un sufletele lor - dragostea fiind cea mai directã cale de atenuare a neliniºtii, cale al cãrui principiu activ se rãtãceºte, din nefericire, de mulþi dintre noi, odatã ajunºi la maturitate.

---