Ce inseamna sindrom vertiginos?
Amețeli cauzate de tulburări vestibulare
Testarea disfunctiei vestibulare
Tratament pentru sindrom vertiginos
Ce inseamna sindrom vertiginos?Sistemul vestibular include părțile din urechea interioară și creierul care prelucrează informațiile senzoriale implicate în controlul echilibrului și al mișcărilor oculare. Dacă bolile sau vătămările dăunează acestor zone de prelucrare, pot apărea tulburări vestibulare. Tulburările vestibulare pot, de asemenea, să rezulte sau să se înrăutățească de condițiile genetice sau de mediu sau să apară din motive necunoscute. Cele mai frecvent diagnosticate tulburări vestibulare includ vertijul pozitiv paroxistic de tip benign (BPPV), labirintita și nevrita vestibulară, boala Ménière, hidropsul endolimfatic secundar. Tulburările vestibulare includ, de asemenea, dehiscența canalului superior, neuroma acustică, ototoxicitatea, sindromul de apeduct vestibular mărit și malformații. Alte probleme legate de disfuncția vestibulară includ migrenă vestibulară și complicații de la tulburări autoimune și alergii. Tulburările vestibulare afectează nu numai adulții, dar și copiii. Odată considerată a fi extrem de rară, tulburările vestibulare pediatrice primesc din ce în ce mai multă atenție de la medici ca o problemă trecută. În plus față de tulburările dezvoltării și echilibrului motor, deficitele vestibulare pot determina o stabilitate slabă a vederii, care inhibă copiii să învețe să citească. În ciuda noii conștientizări a tulburărilor vestibulare pediatrice, în prezent copiii nu sunt supuși unui screening tipic pentru aceștia și, în consecință, nu primesc frecvent tratament medical. Amețeli, vertij și dezechilibru sunt simptome comune raportate de adulți în timpul vizitelor la medicii lor. Acestea sunt simptome care pot rezulta dintr-o tulburare vestibulară periferică (o disfuncție a organelor de echilibru a urechii interne) sau o tulburare vestibulară centrală (o disfuncție a uneia sau mai multor părți ale sistemului nervos central care ajută la echilibrul și la informația spațială).
Organismul menține echilibrul cu informații senzoriale din trei sisteme:
-
Kudika
Istoria ochelarilor de soare aviator
-
Kudika
Ce este homeopatia și care sunt bazele acesteia
-
Kudika
Metode de tratament inovatoare pentru afecțiunile sistemului digestiv
-
Kudika
Alimente de care să ne ferim atunci când ținem post. Află care sunt...
-
Kudika
Dr. Dana Miricioiu, medic chirurg estetician dezvaluie secretele...
-
Alexandra Chivu
Dieta epigenetică, un stil de viață dincolo de calorii. Ce...
-
Kudika
Cori Grămescu, nutriționist și antrenor de pilates dezvăluie 10...
-
Alexandra Chivu
Meniu pentru o viață sănătoasă: Descoperă cele mai bune alegeri...
-
Kudika
Psihoterapeutul Diana Vasile, Co-fondator și Președinte al ISTT,...
Introducerea senzorilor de la aceste trei sisteme este integrată și procesată de trunchiul cerebral. Ca răspuns, mesajele de feedback sunt trimise ochilor pentru a ajuta la menținerea unei viziuni constante și a mușchilor pentru a ajuta la menținerea poziției și a echilibrului.
Atunci când sistemul vestibular funcționează defectuos, acesta nu mai poate ajuta la rezolvarea momentelor de conflict senzorial, ducând la simptome precum amețeli, vertij și dezechilibru.
Probleme specifice ale sistemului vestibularDisfuncția vestibulară este cel mai frecvent cauzată de leziuni ale capului, de îmbătrânire și de infecții virale. Alte afecțiuni, precum și factori genetici și de mediu, pot provoca sau pot contribui la tulburări vestibulare.
Cauze sindrom vertiginosSistemul vestibular include partile urechii interne si a creierului care ajuta la controlul echilibrului si a miscarilor oculare. Dacă sistemul este deteriorat de boală, îmbătrânire sau rănire, pot apărea tulburări vestibulare și sunt adesea asociate cu unul sau mai multe dintre aceste simptome, printre altele:
Sistemele vestibulare și vizuale sunt conectate. Mișcările capului sau alte stimulente ale urechii interne transmit semnale prin sistemul nervos pentru a controla mișcările musculare ale ochiului. Aceasta formează o cale reflexă numită reflex vestibulo-ocular sau VOR. Acest sistem este conceput pentru a genera mișcări oculare care mențin vederea clară atunci când capul este în mișcare. Multe teste vestibulare utilizează echipamente pentru a monitoriza ochii pentru mișcări normale și anormale atunci când sistemul vestibular este stimulat.
Forma de tratament prescrisă pentru tulburările vestibulare depinde de simptome, de antecedentele medicale și de sănătatea generală, de examinarea fizică efectuată de un medic calificat și de rezultatele testelor de diagnosticare. În plus față de tratamentul pentru orice boală care poate contribui la tulburarea de echilibru, tratamentul poate include:
Controlul simptomatic: supresoare vestibulare și antiemetice Controlul simptomatic implică gestionarea simptomelor acute și a plângerilor autonome (de exemplu, vertij și vărsături). Există o legătură între partea creierului implicată în vărsături și sistemul vestibular. Dacă sistemul vestibular este puternic stimulat, fie prin mișcare reală sau prin vertij, centrul voma devine activ și apare greață și vărsături. Greața și vărsăturile pot fi chiar mai stresante decât vertijul în sine, fiind, prin urmare, una dintre principalele ținte pentru tratamentul farmacologic. Alte simptome asociate numite "simptome autonome" sunt paloare, umflare, salivare, diaree și distensie abdominală.
Supresoare vestibulare Comprimatele supresive sunt medicamente care reduc intensitatea vertijului și nistagmului evocate de un dezechilibru vestibular. Acestea reduc, de asemenea, sensibilitatea la mișcare asociată și boala de mișcare. Supresantele vestibulare convenționale constau din trei grupuri principale de medicamente: anticholinergice, antihistaminice și benzodiazepine. Benzodiazepinele Diazepam, clonazepam, lorazepam și alprazolam sunt benzodiazepine prescrise frecvent pentru efectul lor ca anxiolitice și antidepresive. Aceste medicamente acționează de asemenea ca supresoare vestibulare și pot, în doze mici, să fie extrem de utile pentru managementul vertijului acut. Ele sunt, de asemenea, utile în combaterea bolii de mișcare și pot, de asemenea, să minimizeze anxietatea și panica asociată cu vertijul. Utilizarea lor ca supresanți vestibulari ar trebui, să fie limitată în timp. Cu toate acestea, acestea nu trebuie oprite brusc din cauza sindromului de withdrawal.
Antihistaminicele Antihistaminice includ meclizina, dimenhidrina, difenhidramina și prometazina. Aceste medicamente pot preveni boala de mișcare și pot reduce severitatea simptomelor, chiar dacă sunt luate după apariția simptomelor. Gura uscată și vederea neclară sunt efectele secundare care rezultă din acțiunea lor anticolinergică.
Anticolinergice Anticolinergicele sunt supresoare vestibulare care inhibă activitatea în neuronii nucleului vestibular, precum și reducerea vitezei nistagismului vestibular la om. Cel mai eficient medicament unic anticholinergic pentru profilaxia și tratamentul bolii de mișcare este scopolamina. Toate anticolinergicele utilizate în mod obișnuit în tratarea vertijului sau a bolilor de mișcare au efecte secundare proeminente, adesea inclusiv gură uscată, pupile dilatate și sedare.
foto homepage: pathdoc, Shutterstock
Spune-ti parerea!