Un alt cancer ginecologic - cancerul tubar

Exista mai multe analize si investigatii care ajuta medicul sa puna un diagnostic corect de cancer tubar:

• Examenul clinic – urmareste palparea uterului, vaginului, ovarelor, trompelor, vezicii urinare si rectului pentru a observa o eventuala anomalie de forma si marime si pentru a descoperi existenta unei mase tumorale in pelvis;
• Masurarea CA125 – acesta este un test de sange care masoara concentratia unei proteine numite CA125 – un marker tumoral pentru neoplaziile ginecologice, inclusiv pentru cancerul tubar. Un procent de 85% dintre femeile cu cancere giencologice au nivele ridicate ale acestei proteine. Testul nu este foarte exact pentru ca nivelul CA125 poate creste si in timpul sarcinii, la menstruatie, in prezenta unor afectiuni ginecologice necanceroase sau in cancerele altor organe din corp;
• Tomografia (CT) – este esentiala pentru diagnosticul maselor tumorale, inclusiv a cancerului tubar, pentru ca permite vizualizarea tumorii, a marimii sale, a raporturilor cu organele vecine etc;
• Ecografia – este tot o metoda imagistica, mai putin precisa decat tomografia, insa reprezinta o medoda screening pentru vizualizarea structurilor abdominale si pelviene.

Tratamentul:

Tratamentul cancerului tubar implica interventie chirurgicala urmata de chimioterapie. In managementul cancerului tubar medicul va lua in calcul varsta pacientei, dorinta acesteia de a avea copii, precum si tipul si stadiul in care se gaseste cancerul.

Chirurgia – este primul pas in tratamentul cancerului tubar si de regula presupune indepartarea uterului, colului, trompelor uterine impreuna cu ovarele, procedura numita histerectomie totala cu anexectomie bilatarala. Daca tumora s-a raspandit la tesuturile vecine, medicul va incerca sa inlature cat mai mult din amsa tumorala.

Chimioterapia – este recomandata in anumite cazuri dupa interventia chirurgicala, in scopul de a distruge celulele canceroase ramase in urma operatiei.