Povestile influenteaza mult lumea copiilor, dar si dezvoltarea acestora. Efectele povestilor nu sunt valabile doar in randul celor mici, ele putand avea efecte si asupra celor mari. Cati dintre voi nu isi aduc cumva aminte de o poveste anume pe care o indrageati cand erati mici?
In poveste este mult mai usor ca micutul sa se identifice si sa-si marturiseasca trairile sau sa si le descarce prin intermediul personajelor. Micutul nu detine metodele comunicarii atat de bine ca un adult, lui ii este greu sa se exprime, recurgand adesea la limbajul trupului: gesturi, mimica, ton vocal, plans etc. El nu poate sti ce anume simte cu adevarat, nu constientizeaza, dar puteti afla punandu-l pe el sa continue o povestioara, sa o creeze.
Povestile se desfasoara intr-un spatiu si timp imaginar: “peste 7 mari si 7 tari” sau “la capatul Pamantului”, unde tot ce ne dorim se poate implini. Spatiul de desfasurare nu are deci localizare si nici timp:”a fost odata ca niciodata”. Astfel prin poveste micutul invata ca fiecare poate ajunge la cunoasterea de sine, culminand cu atingerea scopurilor personale. Povestile urmeza teme din realitate si este important ca ele sa fie identificate de parinti sau terapeuti pentru a se urmari dezvoltarea sau chiar tratarea micutului.
Se pot trata diferite disfunctii sau probleme psihologice, ca timiditatea, dpendenta prea mare de parinti, enuriazisul (urinarile nocturne in pat) etc.
Spune-ti parerea!