M-am nascut cu suflet de mama. Am simtit acest lucru cand am adus pe lume primul meu pacient copil si cand i-am auzit primul scrancet. Cand l-am luat in brate si i-am simtit respiratia slaba si intretaiata, am observat cum arata fericirea in ochii unei mame. Chipul ei istovit arata minunat. Eu m-am simtit minunat... un Dumnezeu mandru si arogant de creatia lui. Caci de mine si numai de mine a depins venirea unei vieti pe lume.

Mituri despre iubire pe care sa nu le mai crezi

Nasterea este momentul de suprema participare fizica a organismului femeii. Bucuria de a fi mama, sentimentul unei responsabilitati sporite, avalansa de ganduri pentru viitor si un intreg amestec de sentimente dau nastere unei vii participari sufletesti. Nu am trait eu toate acestea, insa jobul meu mi-a permis sa constat nu o data, ci de zeci de ori acest lucru. Si am vrut sa traiesc ceea ce nu poate fi trait cu adevarat decat daca devii la randul tau mama. Nu chiar in acel moment insa. Mai tarziu... Cand o sa pun bazele unei cariere solide, cand o indeplinesc toate conditiile materiale si psihologice care ar asigura copilului meu viata pe care am visat-o eu, pentru mine.

Am crezut intotdeauna ca in sufletul unei femei pot exista laolalta doua sentimente la fel de puternice: iubirea pentru sot si cea pentru copil. Si mi-am dorit sa am sotul si copilul meu. Insa pe rand. M-am casatorit si am aflat in persoana sotului meu iubire, sprijin si intelegere. La inceput nu mi-am dorit mai mult, ceea ce aveam imi era mai mult decat suficient. Am vrut noi provocari, mai mult succes, m-am azvarlit in proiecte care de care mai incinante si solicitante.

Nu am vrut si nici nu mi-a trecut prin cap sa refuz orele suplimentare de munca. Ma invarteam in cercul unei vieti intregite de munca, de prieteni, de iubire, de zile cu nimic iesite din comun, de nopti din ce in ce mai scurte, de un timp din ce in ce mai putin. Pana cand mi-am dat seama ca numai existenta unui copil ar putea sa implineasca cu adevarat existenta noastra.

Dupa ani trecuti, mi-am dorit sa-mi dezvolt sufletul de mama. Era momentul potrivit pentru copilul meu. Am crezut alti cativa ani ca diagnosticul de infertilitate nu este unul definitiv si eram sigura ca tratamentele vor da rezultate. Am sperat si am facut tot ce era omeneste posibil pentru a schimba acest diagnostic.

Scrisoare catre femeile care iubesc prea mult. Sfaturi de tinut minte!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: