Forta de neinvins a lui Samson si splendoarea stateau in pletele sale si Dalila a inteles acest lucru mai bine decat oricine. Poate doar o legenda, poate un mit presarat cu mult adevar, seducatoarele lumii, a caror putere de seductie a ramas inscrisa in timp si in istorie, au inteles ca podoaba capilara este un lucru de nepretuit pentru persoanele care vor ca frumusetea sa fie exprimata.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Epocile sunt diferite, practicile difera si ele, standardele de frumusete se schimba de la o zi la alta sau de la o epoca la alta, perfectiunea ne cere ceva in plus cu fiecare an care trece. Singurul lucru care ramane constant de-a lungul timpului este dorinta femeii de a-si pune in valoare frumusetea. Stiam ca ritualurile de infrumusetare pe care femeile le pun in slujba frumusetii sunt multe si diverse, insa facand o mica incursiune in istorie pe unele dintre ele le-am gasit fascinante. Daca ne dati sau nu dreptate, numai voi ne puteti spune:

La vechii gali, rangul nobiliar era indicat de lungimea firului de par. Dupa cucerirea acestora de catre romanii condusi de Caesar, persoanele de rang inalt erau nevoite sa-si scurteze parul. In Evul Mediu, prostituatele purtau parul lung si descoperit, iar femeile casatorite erau obligate sa-si acopere parul cu un val. In Egiptul antic, se incetatenise obiceiul ca oamenii sa se rada in cap, iar persoanele cu un statut social mai inalt erau constranse sa poarte peruci de dimensiuni ample. Perioada imediat urmatoare mortii unei persoane apropiate era singura perioada in care egiptenii isi puteau lasa parul sa creasca.

Adolescentii din India trebuiau sa-si tunda parul foarte scurt sau sa se rada in cap. Spre deosebire de egipteni, in perioada de doliu, femeile indiene, care in mod normal au parul lung, in perioada de doliu erau nevoite sa se tunda scurt.

Vopsitul parului nu este doar un obicei specific lumii moderne, originea lui datand in urma cu mii de ani. Ca si astazi, mobilul acesti practici nu se rezuma la ascunderea firelor de par albe, ci si presupunea cochetarie si dorinta de schimbare. Fascinatia noului si aspiratia spre frumusete au scos la iveala spiritul inventiv al oameilor si metode ingenioase pentru a-l pune in aplicare.

Anumite documente care s-au pastrat pana in zilele de astazi ne confirma ca in Roma antica femeile obtineau o culoare mai deschisa a parului, ungandu-l cu amestec obtinut din sofran si un derivat al arsenicului, o substanta toxica. Este celebra istorioara hazlie a unei patriciene pentru care podoaba capilara era atat de importanta incat se lasa pieptanata de catre sclavele sale numai pe un cearsaf alb. La fiecare fir de par cazut care era vizibil pe cearsaful alb, sclava care se ocupa de ingrijirea matroanei, primea o palma.

Ingrijirea parului blond dupa vara: trucuri de hidratare, mentinerea culorii si styling!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: