Herpesul bucal

Prima infectie herpetica poate fi usoara si sa treaca neobservata, insa de cele mai multe ori manifestarile clinice sunt mai severe decat in cazul recurentelor. Fata de tipul 1, infectiile initiale cu tipul 2 sunt mai marcante.

Gingivostomatita herpetica:

Gingivostomatiata herpetica, adica infectia localizata la nivelul buzelor si mucoasei bucale, este cea mai frecventa manifestare a infectiei cu virus herpes simplex 1. Majoritatea cazurilor debuteaza intre varsta de 1 si 5 ani, iar recurentele pot aparea la orice varsta. Dupa o perioada de incubare de 4 – 5 zile simptomele debuteaza cu febra, care uneori poate fi inalta, neliniste si stare generala alterata. Gingiile sunt umflate, rosii si sangereaza cu usurinta. Veziculele apar sub forma unor cruste albe pe buze, limba, gat, palat si pe partea interioara a obrajilor. Inainte de aparitia veziculelor exista o senzatie de arsura sau intepatura in zona in care acestea se vor dezvolta. S pot sparge la un traumatism minor, eliberand lichidul pe care il contin. Pe masura ce se vindeca, veiculele se usuca, formeaza cruste si cad, iar straturile noi te piele vor reface zona afectata.

Leziunine primei infectii se vindeca complet si foarte rar lasa cicatrice. Dupa vindecare, virusul nu dispare din organism, ci doar migreaza in jurul nervilor, ramanand in stare latenta.
Infectiile recurente pot fi declansate de diferiti factori printre care febra, expunerea la soare, actiunea vantului, perioada menstruala, traumatisme, stres emotional, operatii sau interventii stomatologice. De cele mai multe ori nu se poate stabili ce a provocat eruptia.

Cum se pune diagnosticul de infectie herpetica?

Aspectul clinic al infectiei cu virus herpes simplex este tipic si nu este necesar nici un test pentru a stabili diagnosticul. Daca nu se poate stabili cu certitudine ca este vorba de o infectie herpetica, se poate lua o proba din pielea afectata pentru cultura sau frotiu si analizat in laborator.

Cum se trateaza infectia herpetica?

Exista cateva medicamente antivirale orale sau cu utilizare topica (locala) precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir. Pot fi folosite pentru tratarea unei infectii active sau pot fi administrate constant pentru a reduce frecventa recurentelor.

Cum se poate preveni transmisia?

---