Astfel, nu e de mirare ca este unul dintre cele mai vechi alimente. In urma cu cinci milenii, nautul era cultivat, se pare, in bazinul mediteranean. In lumea latina, era cunoscut drept cicer, nume derivat din grecescul vechi kickere (de unde denumirile actuale de pois chiche - franceza, cece - italiana sau chick pea - engleza).
Nautul era un aliment popular in randul claselor sarace din Egipt, Grecia si Roma. Potrivit unei legende, insusi poetul Horatiu, plictisit si dezgustat de luxul roman decadent, savura cu mare placere o mancare buna de naut. O alta legenda spune despre vestitul orator roman Marcus Tullius Cicero ca si-ar fi dobandit numele de familie tocmai din cauza unei alunite de pe fata, in forma de boaba de naut.
Odinioara, usurinta cu care se putea prepara un fel de mancare pe baza de naut, doar prin adaugarea de apa, a facut ca nautul sa fie considerat alimentul taranilor si al soldatilor, ajungand doar foarte rar in farfuriile nobililor. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, boabele prajite de naut au fost folosite de europeni pe post de inlocuitor pentru cafea.
In momentul recoltei (in luna mai), nautul este verde. La caldura, se usuca rapid, capatand culoarea specifica, brun deschis. Astazi, tarile cunoscute drept mari producatoare de naut sunt India, China, Pakistan, Mexic si Turcia. In Europa, unde principala tara producatoare de naut este Spania, nautul si-a castigat locul datorita entuziasmului europenilor pentru experientele culinare exotice si incercarilor de gasire a unei alternative la proteinele din carne.
Spune-ti parerea!