Tot ce trebuie sa stii despre o afectiune a arterelor periferice

Un episod poate dura de la 1-2 minute la cateva ore.

Persoanele cu sindrom Raynaud secundar pot prezenta si alte semne si simptome legate de afectiunea de fond.

Factorii de risc pentru sindromul Raynaud cuprind:
• Sexul: femeile sunt afectate mai frecvent decat barbatii;
• Varsta: desi oricine poate dezvolta aceasta afectiune, sindromul Raynaud primar apare de obicei intre 15 si 25 de ani;
• Zona geografica: tulburarea este mai frecventa la persoanele care traiesc in climate reci;
• Istoricul familial: aproximativ o treime dintre persoanele cu boala Raynaud au o ruda de gradul intai cu acesta afectiune;
• Boli asociate: sclerodermia, lupusul, fumatul pot fi insotite de sindrom Raynaud secundar.

Diagnosticul:

Pe langa diagnosticul clinic al sindromului Raynaud, trebuie identificata o eventuala bola de fond care se ascunde in spatele acestei afectiuni. Pentru a distinge boala Raynaud de sindromul Raynaud secundar, sunt necesare anumite teste precum capilaroscopia sau determinarea prezentei unor anticorpi.

Sindromul Raynaud trebuie diferentiat de acrocianoza care apare tot datorita spasmului. Aceasta este insa lipsita de faza de vasodilatatie si hiperemie, culoarea mainilor fiind violacee, cianotica si nu este insotita de durere.

Tratamentul:

Atunci cand survine la persoane sanatoase, fara o boala de fond, tratamentul este mai mult unul igieno-dietetic si consta in evitarea frigului si a expunerii la rece, (manusi, incalzirea mainilor), interzicerea fumatului. Uneori se pot folosi medicamente vasodilatatoare. In cazurile grave se pot efectua interventii chirurgicale pentru intreruperea unor nervi, injectii pentru blocarea inervatiei simpatice sau amputatii in cazul in care au aparut necroze ale degetelor.

Sindromul Raynaud seceundar presupune pe langa tratamentul simptomatic, tratarea afectiunii subiacente, care sta la baza aparitiei tulburarii vasomotorii.

Un articol de Ciprian Chitu