Sindrom antifosfolipidic - risc de infarct si accident vascular

Diagnostic:

Diagnosticul sindromului antifosfolipidic se bazeaza pe semnele clinice si pe o serie de teste de laborator. Suspiciunea de sindrom antifosfolipidic se ridica atunci cand la o persoana apar tromboze cu diferite localizari in lipsa altor cauze precum efectiuni ale sangelui sau alte boli de fond. Diagnosticul de certitudine se pune prin determinarea antcorpilor antifosfolipidici sau anticardiolipinici. Pentru confirmarea diagnosticului de sindrom antifosfolipidic, anticorpii trebuie sa fie prezenti in sange la cel putin doua testari, la un interval de 12 saptamani.

Tratamentul sindromului antifosfolipidic:

Tratamentul variaza de la o persoana la alta, in functie simptomatologie si de afectiunile asociate. Pentru a reduce riscul formarii trombilor, persoanele cu sindrom antifosfolipidic pot primi doze mici, zilnice, de aspirina. Daca s-au descoperit trombi in diferite teritorii, se initiaza tratament anticoagulant, cu heparina fractionata si anticoagulante orale.

Un articol de Ciprian Chitu