Tratamentul cu anticoagulante orale

Circulatia normala a sangelui prin artere si vene este rezultatul unui echilibru foarte fin intre procesul de coagulare si cel opus, de fibrinoliza, ce asigura fluiditatea sangelui si scurgerea sa optima prin arborele vascular. Coagularea este un proces fiziologic foarte important pentru ca previne si opreste o hemoragie si asigura mentinerea sangelui in arborele cardiovascular. La omul sanatos sangele nu se coaguleaza niciodata in interiorul arterelor sau venelor, insa in unele boli apare acest risc. Coagularea sangelui in vas poate avea consecinte serioase, uneori fatale.

Medicamentele anticoagulante schimba compozitia chimica a sangelui astfel incat acesta sa se coaguleze mai greu (mai incet). Unele se administreaza oral, altele injectabil. Acestea din urma isi incep actiunea imediat si au si alte avantaje, dar nu se pot administra decat pentru perioade scurte de timp.

Anticoagulantele orale sunt medicamente destinate utilizarii pe cale orala, pentru perioade lungi, care previn formarea trombilor in vasele de sange, prin cresterea timpului in care sangele se coaguleaza. Exista mai multe substante active folosite in anticoagulantele orale: warfarina, fenindiona sau acenocumarolul. In Romania sunt folosite anticoagulantele pe baza de acenocumarol, in diferite doze. Astfel de medicamente sunt Sintrom si Trombostop.

Anticoagulantele orale actioneaza prin inhibarea transformarii hepatice a vitaminei K, ducand la imposibilitatea activarii unor substante din sange necesare coagularii (factorii coagularii vitamina K dependenti).

Tratamentul anticoagulant poate fi prescris pentru o perioada limitata de timp sau poate fi indicat sa se urmeze toata viata, in functie de patologia pentru care se administreaza. Scopul sau este prevenirea formarii cheagurilor de sange la nivelul inimii sau a vaselor. Cele mai frecvente afectiuni in care se prescrie tratament anticoagulant oral sunt:

• Fibrilatia atriala;
• Tromboza venoasa profunda;
• Trombembolismul pumonar;
• Protezele valvulare, stenturi;
• Infarct miocardic, insuficienta cardica etc;
• Sindrom antifosfolipidic;
• Prevenirea trombembolismului pulmonar in interventii chirurgicale ginecologice sau ortopedice;
• Prevenirea infarctului la coronarieni.