Tratamentul cu anticoagulante orale

Pentru a fi eficient, tratamentul anticoagulant trebuie sa asigure o anumita incetinire a coagularii, masurata prin teste de laborator. Aceste teste sunt AP (activitatea protrombinica) si INR, un standard de laborator ce descrie de cate ori se coaguleaza mai incet sangele unei persoane aflata in tratament cu anticoagulante decat normalul. La persoanele aflate in tratament cu anticoagulante orale AP trebuie sa fie 25 – 30% iar INR intre 2 si 3. INR-ul poate varia peste aceste limite, in functie de patologia si doza de anticoagulant prescrisa de medic.

INR-ul trebuie determinat la anumite intervale de timp (la inceput mai des, apoi o data pe luna), prin analize de sange, pentru a monitoriza nivelul de anticoagulare dobandit si a mentine valoarea sa in intervalul precizat de medic.

Efectele adverse ale tratamentului anticoagulant:

Scaderea capacitatii de coagulare a sangelui poate atrage unele probleme de hemostaza (oprirea sangerarii). Echimozele apar mai usor in urma unor traumatisme minore, micile sangerari se opresc mai greu, iar hemoragiile interne, cauzate de alte afectiuni, vor fi mai severe la persoanele aflate in tratament cu anticoagulante.

Prin controlul INRului trebuie mentinut un compromis intre riscul de hemoragie indus de anticoagulant si riscul de tromboza in lipsa anticoagularii.

La aparitia unor sangerari severe trebuie consultat medicul. Astfel de cazuri sunt reprezentate de epistaxis sever, care se opreste foarte greu sau deloc, varsaturi cu sange, aspect negru, lucios al scaunului, urina rosie, hematoame intinse, ce indica prezenta unor surse de sangerare severa.

Pentru a reduce riscul unor sangerari nedorite, persoana aflata in tratament cu anticoagulante orale trebuie sa acorde o atentie sporita controlului tratamentului dar si activitatilor zilnice. Pacientul trebuie sa respecte cu strictete schema de tratament prescrisa de medic, sa isi administreze medicamentul in dozele decise si la momentul indicat si sa isi monitorizeze tratamentul prin controlarea periodica a INRului. In activitatile curente trebuie evitate traumatismele, chiar si cele minore, taieturile sau alte cauze de sangerare.

Anumite medicamente sau suplimente nutritive pot avea o serie de interactiuni cu tratamentul anticoagulant oral, potentand sau diminuand efectul anticoagulantului. Exista preparate precum cele care contin aspirina, antiinflamatoare nesteroidiene, vitamina K ce pot interfera cu anticoagulantul. In acesta situatie trebuie consultat medicul sau farmacistul si citite cu atentie contraindicatiile medicamentului.

In eventualitatea unor interventii chirurgicale sau stomatologice, sau in sarcina, tratamentul anticoagulant trebuie revizuit de catre medic. In general, tratamentul poate fi oprit inainte de operatie cu 72 de ore si reluat la terminarea ei, insa acest lucru va fi stabilit numai de medicul care a prescris terapia anticoagulanta.

Un articol de Ciprian Chitu