Interventii chirurgicale pe coloana cu risc de infectie zero!

S-a demonstrat ca marirea corpului vertebral in cazul fracturilor prin compresie osteoporotica sau litica, scade sau chiar elimina durerea si previne eventualele colapsuri. Prima procedura de vertebroplastie la care s-a utilizat polimetilmetacrilatul (PMMA) a fost raportata in 1985 de catre Gallibert si Deramond, fiind efectuata pentru tratamentul instabilitatii corpului vertebral insotita de forme agresive ale hemangiomului corpului vertebral. La scurt timp si in cazul altor afectiuni ca de exemplu metastazele osoase si colapsurile produse de osteoporoza secundara s-au obtinut rezultate favorabile utilizand aceasta tehnica. In primii 10 ani, aceasta tehnica a fost utilizata pe scara larga.

Un alt beneficiu al acestei proceduri este reducerea cresterii tumorii, dupa cum s-a constatat in cazul interventiilor ce au avut la baza PMMA (ciment). Vertebroplastia poate fi combinata si cu biopsia osoasa, care este de obicei efectuata chiar inaintea plombajului in cursul aceleiasi proceduri. Datorita succesului si ratei scazute a complicatiilor, indicatiile acestei proceduri s-au extins progresiv, iar astazi, plombajele percutane cu

PMMA (ciment) se efectueaza ca tratament initial al instabilitatii osoase in cazurile leziunilor corpurilor vertebrale, benigne sau maligne. Succesul per ansamblu in procesul de atenuare a durerii si in recuperarea mobilitatii justifica interesul promovarii acestui tip de tratament, in special pentru comfortul pacientilor. Abordarea in cazul corpului vertebral este similara cu biopsia osoasa care utilizeaza abordarea postero-laterala sau transpediculara si poate fi efectuata sub ghidaj fluoroscopic sau CT. Plombajul se face in mod obligatoriu fluoroscopic deoarece este singura metoda imagistica de vizualizare in timp real, acoperind intreaga inaltime a corpului vertebral plombat. Procedura poate fi efectuata sub anestezie locala sau generala in functie de numarul de vertebre ce trebuie tratate si de starea generala a pacientului. In general, se foloseste anestezia locala pentru tratamentul a mai putin de 3 niveluri vertebrale deoarece exista posibilitatea comunicarii directe cu pacientul. Se folosescdoar tehnici aseptice. Este recomandata utilizarea antibioterapiei profilactice, desi niciun studiu nu a dovedit ca ar fi obligatoriu.