Reconstructia mamara si interventiile chirurgicale pe san

Care sunt metodele de reconstructie mamara?

O tehnica de reconstructie a sanului presupune folosirea implantelor mamare. Acestea sunt saculeti foarte rezistenti umpluti cu o solutie salina sau cu gel de silicon. In unele cazuri, inainte de efectuarea implantului este necesara folosirea in prealabil a unui expander. Acesta este un balon care se introduce sub tegument si al carui volum este crescut progresiv prin injectare de ser, avand drept scop obtinerea unei suprafete de tegument necesare modelarii unui san de aceleasi dimensiuni ca sanul opus. Odata ce s-a obtinut volumul dorit, expanderul este inlaturat si este introdus in locul sau implantul mamar.

Intre avantajele aceste interventii se numara faptul ca este o operatie relativ simpla, cu o recuperare rapida si care lasa putine cicatrici postincizie. Din pacate rezultatele nu pot fi garantate toata viata, la un moment dat fiind necesara inlaturarea sau inlocuirea implantului. Un alt dezavantaj il reprezinta faptul ca tehnica nu se poate aplica in cazul femeilor cu sani foarte mari.

O alta metoda folosita in reconstructia mamara o reprezinta tehnica lambourilor. Chirurgul da forma noului san cu ajutorul tesuturilor prelevat de la pacienta. Acestea pot fi piele, tesut adipos si tesut muscular, recoltate din alte parti ale corpului precum zona abdominala, fese, coapse sau spate. Operatia este mai costisitoare si mai complicata decat implantul mamar, insa rezultatele sunt mai apropiate de natural si au o rezistenta mai mare in timp decat implanturile. Fiind o interventie mai complexa, recuperarea este mai indelungata iar riscul complicatiilor postchirurgicale este mai mare decat in operatia de implant mamar. In plus, creaza cicatrici in zonele de corp de unde s-au prelevat lambourile.

Care sunt riscurile reconstructiei mamare?

In primul rand aceasta operatie include riscurile oricarei alte interventii chirurgicale: infectiile, reactia la anestezie, probleme de cicatrizare. Pe primul loc se situeaza infectia intra si post operatorie, de obicei in primele doua saptamani dupa operatie. Pot aparea si alte probleme care sa necesite o noua interventie chirurgicala pentru inlaturarea lor. De exemplu, vacularizatia lamboului nu a fost restabilita fapt care necesita o noua interventie pentru a asigura o buna irigatie a tesutului.