Setari Cookie-uri

Luxatiile de cot

Luxatia de cot presupune pierderea raporturilor articulare intre humerus pe de o parte si radius sau/si cubitus pe de alta parte, datorita unei leziuni traumatice a capsului si ligamentelor respective, peste limitele fiziologice de stabilitate articulara.

Definitie

Luxatia de cot presupune pierderea raporturilor articulare intre humerus pe de o parte si radius sau/si cubitus pe de alta parte, datorita unei leziuni traumatice a capsului si ligamentelor respective, peste limitele fiziologice de stabilitate articulara.

Anatomie si biomecanica


Articulatiile de la nivelul cotului sunt: articulatia humero-radiala (intre capitulul humeral si capul radiusului), articulatia humero-ulnara (intre trohleea humerala si incizura trohleara a ulnei) si articulatia radio-ulnara(inferior de aceasta articulatie se intinde membrana interosoasa).

Elemente vasculo-nervoase de la acest nivel se impart in cele care se gasesc la nivelul santului bicipital medial (arterea brahiala si nervul median) si santului bicipital latera( nervul radial care la acest nivel se bifurca in ramura superficiala si ramura profunda). La acest nivel se afla reteaua arteriala a cotului care reprezinta o anastomoza vasculara arteriala, dar care este ineficienta in cazul lezarii unui ram vascular principal (artera brahiala, artera radiala si artera ulnara).

Mobilitate normala in aceasta articulatie presupune miscari de flexie-extensie si pronatie-supinatie.

Incidenta

Aceasta luxatie este mai frecventa la adolescenti si adulti (la copii sunt mai frecvente decolarile epifizare, la varstnici fracturile), si ocupa locul II dupa luxatiile scapulohumerale, deci sunt foarte frecvente.

Anatomie patologica

Leziunile inplicate sunt cele ale capsulei, ale ligamentelor (de exemplu leziunile ligamentului inelar), leziunile membranei interosoase si fracturi osteocondrale sau epicondiliene asociate.

Etiopatogenie

Luxatia se poate produce prin mecanism direct (mai rar) si mai frecvent prin mecanism indirect prin hiperflexie/hiperextensie.

Clasificare

Clasificarea utilizata cel mai frecvent este cea anatomica:

· in functie de articulatiile implicate: luxatii izolate ale radiusului (frecvente), ale ulnei (rare), ale ambelor oase.
· in functie de integritatea membranei interosoase: convergente (frecvente) sau divergente (rare)
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
22 Mai 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.