Tu ce pastile iei?

In general oamenii se impaca greu cu ideea ca au devenit bolnavi. De aceea, in fata unor simptome de indispozitie fizica (in special) sau psihica, omul nu se gandeste imediat la boala sau - daca se gandeste - are tendinta de a respinge aceasta idee pentru simplu fapt ca „boala este un rau, aduce suferinta si se acompaniaza de un cortegiu de anxietate.” (Kourilsky)

In plus, chiar cand a ajuns sa accepte ideea ca este bolnav, omul suferind parcurge un traseu al intrebarilor si deciziilor care ocoleste sau intarzie prezentarea la medic, ce poate fi rezumat dupa cum urmeaza:

- aparitia unor simptome, interpretate ca fiind semnele unei boli noi sau agravarea uneia preexistente;

- apelul la cunostintele sale medicale, dar mai ales ale unor semi-profesionisti (farmacisti, asistente medicale) sau cunoscuti, precum si la datele furnizate de mass media;

- automedicatia, ca prima tentativa terapeutica;

- bagatelizarea simptomelor, in cazul persistentei acestora;

- prezentarea in ultima instanta la medic, ca urmare a agravarii simptomelor sau aparitiei unor complicatii precum si la insistentele familiei;

- aflarea diagnosticului si aplicarea tratamentului.

Asa se face ca multi pacienti se prezinta la medic in stadii avansate ale bolilor de care sufera, tratamentul fiind in aceasta situatie mult mai complicat, mai greu de suportat pentru pacient, mai costisitor si cu rezultate nu la fel de bune.

In mecanismul descris mai sus automedicatia este un instrument cu doua taisuri. Pe de-o parte automedicaþia poate fi consideratã ca o responsabilitate asumatã pentru propria sãnãtate. Aceasta poate preveni ºi trata simptomele care nu necesitã consultul unui medic, poate reduce presiunea asupra serviciului medical acolo unde personalul calificat este insuficient, poate creºte disponibilitatea asistenþei de sãnãtate la populaþia din mediul rural sau poate creºte controlul pacientului asupra afecþiunii cronice de care suferã. Dar automedicaþia iraþionalã ºi consumul excesiv de medicamente, fãrã a avea un sfat prealabil din partea medicului sau cel puþin o primã informaþie prin citirea prospectului poate avea repercusiuni grave asupra sanatatii.

In general, imaginea pe care o avem in minte cand vine vorba de automedicatie este aceea a persoanelor care iau medicamente din proprie initiativa. Dar asta nu este tot. Vorbim in aceeasi masura de automedicatie in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunul plac tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medic sau modificand dozele si modul de administrare ori chiar luand alte medicamnete decat cele prescrise de medic.

---