Ne-am obisnuit ca atunci cand ne confruntam cu o problema minora de sanatate sa apelam la automedicatie. Fiecare are acasa, intr-un sertar, cateva medicamente uzuale pe care le foloseste mai mult sau mai putin corect. Automedicatia nu este gresita din principiu, ci doar atunci cand se substituie prezentarii la medic si sfatului specialistului.
Algocalminul. Are toate proprietatile aspirinei, mai slab antiinflamator dar cu efect analgezic mai intens, motiv pentru care e frecvent folosit in tratarea diferitelor dureri. Principala ingrijorare la administrarea algocalminului, atunci cand este des folosit si la doze mari, este agranulocitoza, o boala a sangelui in care nu se mai produc celule sangvine, potential letala. De aceea trebuie urmarit numarul de celule din sange printr-o analiza numita leucograma, iar daca se observa scderea acestora tratamentul cu algocalmin trebuie intrerupt.
Metoclopramidul este un medicament prokinetic, adica stimuleaza miscarile si tranzitul intestinal, fiint utilizat pentru tratarea starilor de greata, voma, arsurilor din capul pieptului (pirozis), refluxului gastroesofagian.
Dozele mari pot produce diaree. Deoarece poate ajunge in creier, metoclopramidul produce somnolenta, nervozitate, cefalee. In puls, poate produce hiperprolactinemie urmata de secretie mamara sau amenoree (lipsa menstruatiei).
Laxativele. In doze mari pot produce „boala laxativelor”, manifestata prin pierderi masive de apa si electroliti, mai ales potasiu, de vitamine si minerale. Un dintre aceste laxative este bisacodilul.
Antiacidele. Administrarea rationala de antiacide presupune administrarea unei prime doze la o ora dupa masa, apoi o a doua doza dupa alte doua ore. Ultima doza se ia seara inainte de culcare. Luate in doze mari pot produce tulburari de tranzit: compusii cu aluminiu dau constipatie iar cei cu magneziu produc diaree. Preparatele antiacide pe cu sodiu sunt contraindicate la persoanele cu insuficienta cardiaca, hipertensiune sau insuficienta renala.