Cultul emotional al ingrijorarii: Cand grijile devin parte din tine

Fiecare gand negativ si fiecare grija iti fura din timp, energie, din vitalitate, imbatranesc psihic. Inconstiente, tensiunile persista si in timpul somnului. Uneori, ingrijorarile si gandurile se suprapun, se contrazic, se bat cap in cap. Oricat de mult ai crede ca te ajuta in sensul gasirii unei solutii care sa te scoata la lumina, ingrijorarea continua si permanenta te impinge catre impas si epuizare. Ingrijorarile creeaza un intreg lant al slabiciunilor si al dependentelor. Ingrijorarile de astazi le determina pe cele de maine. Organismul si creierul devin familiar cu ele. Se obisnuiesc cu existenta lor. In consecinta, le va solicita pe zi ce trece.

Nelinistile la feminin: Cand psihologia lui “daca” merge mana in mana cu ingrijorarea

Noi, femeile, avem tendinta de a ne ingrijora din orice. Ne ingrijoram din cauza ca nu o sa ajungem la timp sa ne luam fetita de la serviciu. Ne ingrijoram din cauza ca am fi putut face un lucru mai bine decat l-am facut. Ne ingrijoram din cauza ca ploaia prognozata la meteo o sa ne strice toate planurile de concediu. Ne ingrijoram din cauza ca nu avem niciodata suficienti bani ca sa-i asiguram copilului traiului pe care i l-am dori. Ne ingrijoram ca poate mancarea nu a iesit suficient de buna. Ne ingrijoram ca nu suntem suficient de frumoase pentru sotii si iubitii noastri. Ne ingriijoram ca s-ar putea ca peste ceva timp sa imbatranim si sa nu mai fim placute. Ne ingrijoram pentru kilogramele pe care nu le-am pus inca, dar le-am putea pune. Ne facem griji pentru boala, imbatranire, taxe, generatiile viitoare si lista o poate continua fiecare in parte...Cultul emotional al ingrijorarii: Cand grijile devin parte din tine

Apoi isi face aparitia crudul si nemilosul “Daca”…. Daca as fi procedat altfel, atunci nu ar fi fost oare mai bine? Daca as pune maine in aplicare ceea ce vroiam in urma cu ceva timp? Dar daca nu o sa reusesc? Daca mi-as fi cantarit mai bine cuvintele, poate ca nu s-ar fi intamplat astfel… “Daca” se multiplica, se imparte si se aduna, devine o intreaga filozofie, devine coplesitor, nociv, mai mult decat poti duce. Ingrijorarea se transforma intr-un monstru, intr-unul care creste pe masura ce ii se permite sa ia forma, sa creasca, sa se dezvolte. Dar cum ar fi… daca am renunta definitiv sa mai apelam la influenta nefasta a acestui cuvant?

---