Cultul emotional al ingrijorarii: Cand grijile devin parte din tine

Statistic vorbind, femeile, mai mult decat barbatii, fiinte profund emotionale, chiar daca mascheaza bine acest lucru, au tendinta de a-si face griji in privinta unui lucru, oricat de minor ar fi acesta. Grijile si ingrijorarea nu reprezinta o problema inventata, ci una care, in cazul neconstructivei sale persistente, poate conduce usor catre anxietate, depresie, nemultumire, tristete si in cazurile cele mai grave chiar catre sinucidere. Dar ingrijorarea poate fi covarsitoare si ne poate face sa rupem in mii de parti. Unda de indoiala si de scepticism se strecoara in suflet pe nesimtite. Dezvoltam un sentiment ciudat, de parca am purta cu noi dintotdeauna ingrijorarea. Daca le lasam, grijile pot deveni cele mai mari consumatoare de energie a organismului. Pot slabi sistemul imunitar. Ne pot conduce in directia negativa pe care o traseaza ingrijorarea noastra.

Ingrijorarea nu este selectiva si nu tine cont de statutul social sau financiar al unei persoane. Si bogatii sunt ingrijorati din cauza gestionarii banilor sau a planurilor de afaceri, etc. Daca este prea intensa, ingrijorarea poate fi considerata drept anxietate, insa grijile reprezinta mai degraba o chestiune de obicei, de educatie psihologica sau chiar de temperament. Anumite temperamente sunt mai inclinate catre gandurile negative, mai predispuse ingrijorarii (spre ex. femeile mai mult decat barbatii, sensibilii mai mult decat non-sensibilii).

Daca nu invatam sa ne eliberam de ele sau sa le tinem sub control, ingrijorarea excesiva se poate transforma cu usurinta intr-o problema psihica si emotionala. Posibilitatea ca lucrurile sa iasa intr-un mod absurd de sub sfera noastra de control poate deveni o certitudine. Ingrijorarile sunt firesti si au uneori chiar un efect pozitiv in sensul in care ne mobilizeaza inspre atingerea unui scop. In momentul in care le resimtim insa ca pe o senzatia acuta de neliniste, teama si greutate care iti domina gandurile, atunci putem spune ca ingrijorarea este excesiva.

Ingrijorarea fata de viitor este normala, insa devine anormala atunci cand devine o stare constanta a mintii. Ingrijorarea cronica presupune senzatia de pierdere a controlului asupra lucrurilor. La nivel subconstient exista ideea conform careia daca “ te ingrijorezi suficient”, poti sa previi aparitia motivelor ingrijorarii tale. Cand te ingrijorezi prea mult, mintea si corpul se concentreaza exclusiv asupra proiectiei tale si asupra “a ceea ce s-ar putea intampla”. Din punct de vedere fiziologic si psihologic, petrecerea unei perioade indelungate de timp ingrijorandu-ne minimalizeaza capacitatea organismului de a reactiona optim in fara stresului. Slabeste in schimb sistemul cardiovascular, produce goluri in functionarea emotionala pozitiva, inducand totodata insomnia, pierderea poftei de mancare si de viata. Ingrijorarea excesiva poate afecta negativ relatiile cu ceilalti si chiar cu partenerul de viata, puterea de concentrare si performantele profesionale.

---