Setari Cookie-uri

Atacurile de panica - ce putem face?

Jennie Tsao si M. Craske (in Effective Brief Therapies, ed by M. Hersen si M. Biaggio) descriu atacurile de panica ca episoade discrete de teama intensa sau discomfort acompaniate de patru sau mai multe simptome fizice si cognitive care include: palpitatii ale inimii, durere in piept sau discomfort, senzatie de sufocare, ameteala, depersonalizare, teama de moarte sau de pierdere a controlului. Simptomele debuteaza brusc si ating un varf de intensitate in cca 10 minute (DSM IV).

Diagnosticul initial al atacurilor de panica este frecvent determinat prin intermediul interviului clinic (ADIS The Anxiety Disorders Interview Schedule din DSM IV). El asigura un diagnostic asupra AP dar si asupra conditiilor comorbide. Automonitorizarea continua este un alt aspect important al evaluarii si terapiei (se pot utiliza reportofoane, de ex.). Testele comportamentale asigura o masurare obiectiva a gradului de evitare a situatiilor specifice care pot diferi datorita subiectivitatii indivizilor asupra a ceea ce pot si ce nu pot face.
Terapia se axeaza pe distorsiunile cognitive si pe comportamentale problematice.

Se poate desfasura in sesiuni de grup (4 - 6 participanti si 2 coterapeuti) sau individual. Sesiunile sunt inalt structurate si centrate asupra simptomelor curente si a gandurilor asociate atacurilor de panica recente sau pe cale sa se produca. Sunt date frecvent teme pentru acasa si terpia este atent monitorizata.

Se incepe cu informatii despre natura panicii si a anxietatii. Clientii sunt informati ca frica este un raspuns natural, parte a unui sistem orientat catre reactia la un pericol real sau perceput. Bazele fiziologice ale simptomelor de panica sunt explicate in detaliu. Rolul adaptativ al fricii in decursul timpului este si el amintit.

Se prezinta de asemenea modelul celor trei sisteme ale anxietatii in care experienta panicii poate fi impartita in ceea ce cineva crede, face si simte. Simptomele atacului de panica sunt prezentate ca neplacute dar cu siguranta lipsite de orice pericol real. Este introdus apoi controlul respiratiei ca metoda de control a simptomului.




Autor: Psiholog Dr. clinician specialist Emilia Oprisan
Institut: www.terapiam.ro

Citest articolul integral pe Psiholife.ro

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
7 Noiembrie 2011
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.