A-ti fi foame este un proces bio-fiziologic de alerta in fata unui pericol care este perceput emotional ca o nevoie imperioasa de ingestie de alimente in termen scurt. Este asociata cu somatizari de alerta de tipul tremuratului, golului in stomac, vlaguielii, ametelii, lesinului de la stomac, epuizarii. Aceste somatizari sunt corelate cu senzatia de foame prelungita.
Perceptia senzatiei de foame fiziologica ocazionala este foarte personalizata si corelata cu experiente emotionale timpurii. Unii oameni percep o usoara jena asociata golului din stomac, altii o ignora total si uita sa manance chiar si o zi intreaga, unii se simt bine cu senzatia de gol si se simt liberi si usori, altii dimpotriva sunt complet ravasiti de senzatia de foame: nu se mai pot concentra, devin irascibili si nervosi, nu mai sunt in stare de nimic, nu mai pot continua asa si trebuie imediat sa manance oricepentru a evita instalarea simptomelor asociate hipoglicemiei. Modul cum percepem si reactionam la senzatia de foame ocazionala este integrat in sistemul de autoperceptie corporala, parte integranta a sigurantei de sine si a imaginii de sine.
De asemenea, in situatii emotionale speciale senzatia de foame este complet absenta (in cazul socurilor emotionale negative sau a emotiilor puternice pozitive, a tensiunilor si eforturilor sustinute) ceea ce sustine ideea ca inclusiv perceptia factorilor bio-fiziologici este conditionata psihoafectiv.
Poftele speciale de mancare de tipul „mi-e pofta de ceva dulce” sunt asociate cu nevoia de retraire a unei emotii placute, relaxante, securizante.
Nu este o nevoie bio-fiziologica de fond ci o nevoie afectiva, emotionala care duce catre o dorinta de placere.
Foto@Shutterstock.com
Spune-ti parerea!